Alegerile din Republica Moldova - o cruntă dezamăgire

  
            Ne-am mobilizat, am rugat părinții, frații, prietenii din străinătate să mergă la vot. Și-au mers. Părinții mei, de exemplu, au făcut un drum de aproape 400 de km dus-întors ca să mergă la vot. Studenții din toate orașele României s-au mobilizat, s-au organizat pe grupuri s-au urcat în autocare sau trenuri și au mers până la cea mai apropiată secție de votare. Imaginile difuzate în presă de la consulatele și ambasadele Republicii Moldova din Padova, Parsi etc. ne-au arătat că oamenii au fost prezenți și că le pasă de viitorul lor și al copiilor lor. Și, totuși, cum de au axistat atâția care au votat cu PCRM? De unde s-au luat? Câte % din aceste voturi sunt furate și falsificate? Prea multe întrebări, prea puține răspunsuri...
            Am stat lipită de calculator după ora 21:00 pe 28 noiembrie. Accesam site-urile care transmiteau rezultatele parțiale ale alegerilor. Îmi venea să urlu de ciudă, de ură față de compatrioții mei care au votat comuniștii, dar și împotriva celora care, din comoditate și indiferență, n-au mers la vot. Vocea noastră, a celor care își doresc să iasă din mocirlă, să scape de jugul comunist, n-a fost oare suficient de puternică încât să fie auzită???
            Am încercat să conving toți prietenii și cunoscuții că merită să mergem la vot, că mobilizarea noastră e mai importantă acum, la 28 noiembrie, mai mult ca niciodată. Și, desigur, s-u găsit tăntălăi care mi-au spus „chiar cu votul meu se va decide totul?” sau „mi-e lene să merg până la Iași, e singura mea zi liberă”. Trăiți atunci în sărăcie și ca niște robi!
            Moldoveanul e prost și indiferent față de propriul destin. De ce ne-am aștepta să-i pese de destinul altuia? Eu personal nu mă voi întoarce să locuiesc în Moldova. Am mers la vot pentru că mi-au rămas acolo părinții și fratele. Pentru ei a meritat să merg, pentru că de ei îmi pasă. Și de-ar fi mâine alegeri din nou, aș merge din nou la alegeri. Dar se pare că multor  compatrioți de-ai mei le place să fie robii altora, să slăvească în veci comunismul, să nu știe  ce națiune sunt și ce limbă vorbesc. Le e indiferent.
Rușine să le fie celor care ne-au furat viitorul! Rușine să le fie celor care n-au mers să voteze din comoditate, lene și indiferență! Mi-e rușine că reprezint o asmenea societate! Rușine!


Basarabenii din Suceava au votat pentru viitor!

       Ieri, 28 noiembrie, în Republica Moldova au avut loc alegeri electorale. Deși, departe de casă, studenții basarabeni din România au votat pe teritoriu românesc într-un număr destul de mare. Astfel, au fost organizate mai multe secții de votare la Iași, București, Cluj etc. unde studenții, organizat, au mers să voteze pentru un viitor mai bun, pentru o schimbare acasă la ei.
            Membrii GIRB au plecat din Suceava pe la ora 8:30 cu 4 autocare, fiind peste 200 de persoane de la universitatea „Ștefan cel Mare” și elevi de la mai multe licee sucevene. De asemenea, o parte din studenți au călătorit cu trenul până la Iași și înapoi, transportul fiind gratuit la prezentarea pașaportului moldovenesc. La Consulatul general al Republicii Moldova era o coadă imensă, oamenii așteptând cuminți să-și exercite dreptul la vot. Studenții erau entuziasmați, plini de speranță, așteptând cu nerăbdare încheierea alegerilor și rezultatele finale.
            În România studenții au votat masiv, mai multe surse mass-media susținând că au venit în număr record la aceste alegeri, semn că oamenii s-au schimbat, că le pasă de viitorul țării lor. Același lucru s-a întâmplat și la secțiile de votare din Italia, unde părinții, frații noștri au stat în ploaie dorind să voteze. Acest fapt este un exemplu pentru acei cetățeni ai Republicii Moldova care, din comoditate sau ignoranță, au preferat să stea acasă „în singura lor zi liberă” în loc să meragă să voteze. De asemenea, mulți din cei care au votat peste hotare, tot în singura lor zi liberă au parcurs distanțe mari, chiar sute de km pentru a vota, pentru că în sufletul lor și-au dat votul pentru că își doresc să se întoarcă acasă la copii lor.
            Rezultatele alegerilor au fost oarecum o surpriză pentru mulți dintre noi. Revenirea la putere a Pratidului Comuniștilor ar fi un dezastru pentru întreaga țară, lucru care nu ar trebui să se întâmple. Speranța atâtor oameni e AIE. Nu vreau să caut scuze și explicații pentru acei oameni care au votat masiv comuniștii. Încerc să-mi explic această mentalitate și la fel cred că încreacă și mulți alții.
Important pentru noi este că am mers la vot, am vrut să realizăm o schimbare în bine și cred că vocea atâtor basarabeni de peste hotare nu trebuie ignorată. La fel și vocea celor peste 200 de studenți și elevi de la Suceava care au votat la Iași.

Pentru SpreVest


GIRB te invită la filmul „Nuntă în Basarabia”


           Grupul de Iniţiativă al Românilor din Basarabia (GIRB), în parteneriat cu Universitatea “Ştefan cel Mare” va desfăşura prima proiecţie din Suceava a filmului “Nuntă în Basarabia”, vineri şi sâmbătă, respectiv 26-27 noiembrie, de la ora 18.00 şi va avea loc în prezenţa regizorului Nap Toader şi a actorului Constantin Florescu.
      “Nuntă în Basarabia” este o comedie romantică, coproducţie moldo-româno-luxemburgheză, peliculă majoritar românească, dar care are producători asociaţi din Republica Moldova, actori basarabeni, iar filmările au avut loc în Chişinău. Filmul prezintă povestea unor tineri, el bucureştean, ea din Chişinău, proaspăt căsătoriţi, care decid să facă nuntă cu dar, în speranţa că vor strange banii necesari avansului pentru o locuinţă. Filmul a fost premiat la “Tallinn Black Nights Film Festival” în decembrie 2009 cu Premiul Special al Juriului şi la Festivalul Internaţional de Film Comedy Cluj în 2010 cu Premiul Publicului.
Evenimentul se va desfăşura în auditoriumul Joseph Schmidt din corpul F al Universităţii “Ştefan cel Mare”.
Preţul unui bilet este de 3 lei, iar pentru achiziţionarea acestora şi pentru alte detalii, numerele de telefon 0756/407.054 sau 0748/257.176 stau la dispoziţia tuturor.

Politica e murdară. Tare murdară...

          M-am săturat de campania electorală care pur și simplu sufocă. Cred ca de doi ani am parte numai de ghinion. Nu-i suficient că am prins campania electorală pentru președinte și deputați în România, dar mai avem și o campanie lungă, lungă și în Republica Moldova. Deschid un site de știri, sus reclamă pentru PLDM, într-un colț pentru PL, iar când vreau să închid, oripilată că nu pot citi o știre în liniște, apre și spotul publicitar pentru PDM. Indiferent ce site accesez, facebook, twitter, unimedia, timpul etc. peste tot dau de publicitate electorală. Mai mult decât atât, mie teamă că nu am cu cine vota și mi-e frică de momentul în care voi ajunge în fața urnei, voi despături cei 80 cm ai listei electorale și voi cădea într-o lungă îngândurare. AIE, care părea că promite multe la începuturile sale, mi-a lăsat un gust amar, liderii nefiind uniți între ei, mâncându-se ca niște câini înfometați.
            Dacă sunteți curioși – nu fac parte din nici un partid politic. Și mai mult ca sigur nu mă voi implica niciodată în politică. Prefer să rămân în lumea cărților mele, a lecturilor despre antichitate, limbi indo-europene, decât să mă afund în noroiul urât mirositor al politicii. Noi, cetățenii de rând dăm dovadă de mare prostie în timpul campaniei. În timpul acesteia toți sunt interesați de doleanțele societății, încheie tratate, se întâlnesc cu oamenii din raioane. Când nu-i campanie, tăcerea se așterne peste săraca Moldovă. Pe nici unul nu interesează dacă bătrânii și-au primit pensiile, dacă studenții au locuri în cămine, dacă școlile au manuale, dacă,..., dacă...
            Aproape că mi-e silă de momentul în care voi vota. Pentru o țară cât o unghie pe harta Europei, avem candidați cât pentru întreaga Uniune Sovietică (fosta). De unii abia acum am auzit, pe alții îi știu și le cunosc discursul neschimbat de ani de zile. Mă tem să nu ajung vreodată la raționamentul unei vecine: până acum ne-a fost rău, dacă schimbăm conducerea și va fi și mai rău? Se poate ceva mai rău decât comunismul? Citind declarațiile unor lideri politici, mă tem că tocmai de la cei de la care aștepți schimbarea cea bună să vină inevitabila cădere în haos. Mă refer la acesatsă declarație. Singura părere încă neschimbată în privința politicienilor e că cel mai normal la cap (în ciuda operațiilor și a acuzațiilor lui Voronin) rămâne Mihai Ghimpu. Mă tem însă că el nu face parte din viitoarea scenă politică a țărișoarei noastre. Și mai tare mă tem să nu dăm din lac în puț...
        

Dan Bălan nu-i patriot

            Citeam în presa din Republica Moldova, dar și din România că Dan Bălan și-a lansat o nouă melodie împreună cu Vera Brejneva, cântăreață și actriță de origine ucraineană. Am ascultat melodia și chiar mi-a plăcut deși nu sunt fan înfocat Dan Bălan, dar Vera îmi place încă de pe vremea când cânta în trupa VIA GRA. Nu despre asta voiam însă să vorbesc. Citind comentariile de la piesa de pe youtube m-am întristat și totodată m-am convins încă o dată că indiferent cât s-ar investi (și nu mă refer neapărat la bani) în soluționarea problemelor de ordin identitar din Basarabia, nu vom ajunge la un consens. Indiferent despre ce se discută, moldoveanul ajunge tot timpul la discuții despre limba română și limba moldovenească, la ruși și/sau români / moldoveni. Un lucru nu înțeleg – nu putem asculta muzică, citi o carte, vedea un film fără să ne gândim la naționalitate, etnie, limbă?
            Pentru mine cultura nu a avut niciodată naționalitate sau identitate. Mi-a plăcut întotdeauna să-l citesc pe Tolstoi și pe Gogol așa cum îl citesc cu drag pe Kundera sau Karl May. Îmi place vocea lui Meladze la fel de mult ca cea a Natashei St-Pierre sau a lui Florin Chilian. De ce oare facem conexiuni atât de ușor între melodia lui Dan Bălan și „trădarea națiunii românești” dacă realizezi un duet cu Vera Brejneva. Mi se pare stupid și exagerat deja. De ce nu se revoltă lumea că iată, nu avem încă o stradă Grigore Vieru în Chișinău, dar str. Pușkin continuă să existe ? Preocupați-vă de asta, nu de muzică. Nu, din păcate moldoveanul așteaptă ca omul întâi să moară și apoi în cinstea lui numesc o stradă. Așa cum se întâmplă și cu Adrian Păunescu.
            Decât să ne gândim de ce a ales Dan Bălan anume cu Brejneva să cânte mai bine ne-am gândi cum să scăpăm de comuniști și să ne hotărâm o dată și pentru totdeauna ce suntem moldoveni sau români.

          P.S. Puteți asculta melodia AICI și chiar aștept părerile voastre.





A plecat și Adrian Păunescu

      Pentru prima dată l-am ascultat acum 2 ani la Iași. Ne-a recitat nouă, celor din sală, câteva poezii. L-am ascultat cuminte așa cum fac doar atunci când subiectul și persoana mă interesează. Deși pentru mine poezia contemporană nu mai are farmecul poeziei lui Eminescu, Adrian Păunescu a scris întotdeauna frumos. Cel puțin pentru mine. Și-mi pare rău că nu l-am studiat la cursurile facultății de litere pe care am terminat-o acum câțiva ani. Nu știu de ce dar uneori aveam impresia că scrie pentru mine, aveam impresia că știe că mi-e dor de părinți, de casă și versurile îmi aduceau o alinare măcar pentru moment. Enigmatici și cuminți / Terminându-și rostul lor, / Lângă noi se sting și mor, / Dragii noștri, dragi părinți.”
       N-am să înțeleg niciodată de ce noi, oamenii, îi apreciem la adevărata valoare pe cei dragi sau pe oamenii mari ai națiunii doar atunci când aceștia nu mai sunt. Cum de firea omului e una atât de schimbătoare și manifestă atâta indiferență față de proprii semeni? Anul acesta l-am revăzut pe poet. Arăta mai bătrân parcă, a stat mereu așezat, dar era la fel de spiritual și cu același suflet de patriot. Stăteam în primul rând și mi-a văzut panglica tricolor de la mână, mi-a zâmbit, iar la sfârșit mi-a spus doar atât: „Idealurile sunt cele mai de preț lucruri. Poartă-l și în suflet și nu vei rămâne fără răspuns.” A fost singura dată când mi s-a adresat direct și cred că am roșit îngrozitor de tare pentru că am îngânat doar vreo două cuvinte bâlbâite și n-am fost în stare să-i mulțumesc pentru frumoasele cuvinte și sfaturi. M-am gândit adesea la acel incident și mi-am promis că idealurile mele, indiferent că sunt legate de patria mea sau de viața personală, vor rămâne în suflet până la realizarea lor, până când satisfacția și bucuria vor fi depline. Astăzi îi mulțumesc pentru acel gest care mi-a dat încredere. Adrian Păunescu n-a știu că domnișoara aceea e un suflet de patriot, poate doar a bănuit, dar mie îmi pare rău că nu vom mai avea o zi în care să-i mulțumesc. I-aș putea promite doar că tricolorul și idealurile mele vor fi în suflet, nu doar o panglică prinsă la încheietura mâinii.
      Pentru ca poetul să rămână în amintirea noastră, trebuie să-i cunoaștem poezia și prin intermediul ei sufletul, aspirațiile, dorințele și greșelile. A plecat dintre noi, bolnav, dar la fel de conștient și dornic să trăiască. Doar noi îi putem oferi acest lucru, națiunea română putem păstra vie amintirea LUI.




          Poezia preferată rămâne Basarabia pe cruce
Se urcă Basarabia pe cruce
Și cuie pentru ea se pregătesc
Și primăvara jertfe noi aduce
Și plânge iarăși neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casa moare cineva
Și n-are țara dreptul să respire
Și nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfărșit pamântul,
Vin triburi, să ne ia pamânt și frați
Și-n fața lor abia rostim cuvântul
Și, prin tăcere, suntem vinovați.

Ce cale poate țara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Și nu știm învierea când va fi
 
         

Toamna mea, draga mea Toamnă...



        De obicei nu cumpăr flori de prin piețe și florării. Mi se pare că săvârșesc un păcat, rupându-le și nimicindu-le frumusețea. Îmi plac în mediul lor - grădini frumoase, umezite cu rouă și licurici de brumă. Semnele iernii încep să apară chiar dacă mai avem parte încă de zile călduțe și însorite. Dar e noiembrie și ceața se înghesuie dimineața să acopere orașul. Mi se strânge sufletul ca un ghem, frigul mi se strecoară acolo unde vreau să păstrez de fapt soarele și dogoarea zilelor de vară. Florile... mi s-a făcut un dor nebun de mama astăzi. Din cauza florilor. Ea le iubește, iar toamna e anotimpul ei preferat. Crizantemele roșii, galbene, roz, portocalii și albe întinse în toată grădina de acasă. O mireasmă de te apucă durerea de cap. Niciodată n-am urât toamna atât de mult ca azi. Pentru că eu vreau să fiu acasă acolo unde toamna e cea mai frumoasă, mai darnică și mai rodnică. Acolo unde-i mama e și toamna mea...  





Mi-aduc aminte de primul meu ierbar plin de frunze roșiatice, ruginii și galbene din via de acasă. Iar dacă aș fi acasă, cu siguranță aș mai găsi în cartea Misterele Parisului o crizantemă albă, mică, uscată, prizoniera paginilor galbene...