„Aș vrea să-mi trăiesc din nou viața, dar numai pentru a o vedea pe Mama.”
Grigore Vieru
La mulți ani, Mama! La mulți ani, surioară dragă! La mulți ani, cumnate dragi! La mulți ani, cea de-a doua mamă! La mulți ani, femei minunate! Să fiți zâmbitoare, fericite și apreciate!
De 8 martie unii își aduc aminte că în viața lor există și femei. Dar noi, femeile, trebuie să ne simțim speciale și iubite nu doar într-o anumită zi din an. E ridicol și nedrept. Eu mă simt specială în fiecare dimineață în care mă trezesc în brațele calde ale bărbatului de lângă mine, mă simt specială când îmi netezește părul ciufulit și fața boțită de somn. Și, sinceră să fiu, nu mai primesc de mult timp daruri și flori de 8 martie. Mă bucur însă să primesc atenție în fiecare zi, respect, iubire și gesturi mărunte de afecțiune care valorează mai mult decât orice parfum scump sau geantă extravagantă. Pe acestea mi le cumpăr și singură. Dragostea și respectul nu se cumpără și sunt fără preț.
Însă, noi, femeile, la rândul nostru trebuie să oferim iubire celorlalte femei din viața noastră. Mamei în primul rând pentru că rămâne pentru totdeauna cea mai scumpă ființă. Nici nu aș putea măcar să-mi imaginez o viață lipsită de mama. Îmi pare rău de toate momentele în care am supărat-o și mâhnit-o, în care a plâns și a suferit. Și aș vrea să pot șterge suferința din sufletul tuturor mamelor pentru că sunt primii îngeri din viața fiecăruia dintre noi.
Eu cred că ar trebui să iubim femeile în fiecare zi. Să le facem să zâmbească în fiecare dimineață și în fiecare seară să le spunem că le iubim și să mulțumim că am avut parte de încă o zi alături de surori și mame. Să le dăruim fără un motiv anume câte o floare, un mărțișor, o îmbrățișare, un sărut și o vorbă de apreciere. Dar, mai mult decât atât, să ne vizităm mamele ori de câte ori avem ocazia pentru că va veni o zi în care vor pleca sus, în ceruri, și ne va fi enorm de greu și vom resimți un dor nesfârșit de ele și nu vom mai avea pe cine îmbrățișa... Iubiți femeile din viața voastră! Iubiți-le cu drag și pasiune, iubiți-le de parcă ar fi ultima zi alături de ele!
P.S. Ultima postare pe blog a fost cu exact un an în urmă - de 8 martie. Deși e un an întreg, mie mi s-a părut că a trecut ca o lună. Îmi pare rău că am abandonat scrisul și, sinceră să fiu, uneori mi se pare că și el m-a abandonat pe mine. Uneori parcă nu mai pot scrie, parcă îmi pierd gândurile și imaginația. A fost însă un an cu multe schimbări. M-am mutat la Brașov, un oraș minunat, perfect pentru a trăi cât mai aproape de natură, un oraș perfect pentru a iubi. Aproape că aș putea spune că mi-am schimbat viața în întregime. Am lăsat în urmă multe lucruri, unele bune, altele mai puțin bune, însă schimbarea m-a făcut și încă mă face să mă simt bine. Și sper să-mi readucă și dragostea de a scrie.
