Avem nevoie de sentimente


Ieri am citit ceva frumos. Le Dieu auqel les petits enfants adressent leurs prières ressemble étrangement à leur maman (Dumnezeul căruia se roagă copii mici seamănă cu mama lor). Mama este cea mai minunată ființă din lumea noastră, a fiecăruia. Mamele sunt capabile de sacrificii inimaginabile pentru copii lor. Dacă ar fi să închidem ochii și să ne aducem aminte fiecare etapă din viața noastră, să avem capacitatea să vedem acele momente în care, copii fiind, nici n-am știut că mama a stat trează o noapte lângă patul nostru fiindcă aveam temperatură, fiindcă tușeam sau aveam coșmaruri. Dacă am putea să le vedem lacrimile și bucuria atunci când le-am sunat să le spunem că am luat un examen greu, că ne-am angajat, că am început să iubim pe cineva. Dar mai ales dacă le-am putea citi fericirea atunci când le spunem că le iubim, că sunt cele care ne-am marcat viața, că ne-au educat ca să fim buni, milostivi și iubitori.

În societatea de astăzi, când ne limităm la a spune cuiva te iubesc doar când e 14 februarie sau Dragobete, sau 8 martie sau aniversarea, simplele gesturi de zi cu zi devin scumpe, de neprețuit. Ieri, citind aceste minunate fraze, mi-am adus aminte într-o clipă cele mai frumoase momente din copilărie, privirea blândă a mamei, glasul ei dulce cântând colinde, plăcinta coaptă de ea, florile îngrijite de ea, acea atmosferă familială caldă, armonioasă. Mi-e greu să cred că ne-am degradat în asemenea hal încât să le spunem mamelor, surorilor, prietenelor, soților și iubiților că-i iubim, că-i prețuim doar de 14 februarie sau de 8 martie. 

Am un mare regret la vârsta mea (încă neînaintată) - acela de a fi departe de părinții mei. Nu mă pot bucura de prezența mamei și nici de glumele tatei. Regret că nu-i pot îmbrățișa zi de zi, spunându-le că-i iubesc și că niciodată, orice și oricât aș face, nu ar putea egala sacrificiile și afecțiunea lor, dăruirea și blândețea lor. 
Unii dintre noi consideră că a-și manifesta afecțiunea, indiferent față de cine, este o slăbiciune. Eu cred că e o mare greșeală să nu le spunem celor pe care-i iubim cât de mult îi prețuim, cât de mult contează că există în viața noastră. Sentimentele nu sunt o slăbiciune, sunt un mare dar. 

L'âme humaine a plus besoin de beauté véritable que de pain.” (Sufletul omului are mai multă nevoie de frumusețe adevărată decât de pâine) D. H. Lawrence.

4 comentarii:

  1. chiar daca nu-i vezi zi de zi, ei sunt acolo, in inima ta; chiar daca nu-i poti imbratisa asa cum ti-ai dori, ei iti simt toata dragostea si recunostinta ta - doar prin prisma a ceea ce simti si a ceea ce esti tu pentru ei - totul.
    Randurile tale de mai sus au efectul madlenelor lui Proust - am aruncat o privire in urma, iar ceea ce am retrait a fost tare frumos si imi dau seama ca sunt cea mai bogata fiinta din lume. De fapt, suntem toti bogati, cei care inca ii mai avem in preajma pe parinti. Facem parte din generatia ai caror parinti si-au cladit casa din temelii, cu propriile maini, au sadit copaci si si-au ”ingradit” batatura cu toata dragostea din lume - ce poate fi mai minunat de atat!
    Si da, ”avem nevoie de sentimente”, avem nevoie de mama, de taticii nostri simpatici, de fratii si surorile noastre, de ceilalti asa cum avem nevoie de aer. Inima si-ar pierde coloritul fara...
    multumesc Lili pentru aducerile aminte - chiar imi voi lua o pauza sa vorbesc vrute si nevrute cu mama, iar inima mea si-a luat un pic zborul numai la gandul ca weekendul mi-l voi petrece acasa, cu ai mei. Si partea cea mai superba e ca vom planta toti cate un copac - liliac, nuc, stejar si tei (ca tot au nenorocit scumpii nostri edili Iasul, respectiv Stefanul, macar sa echilibrez balanta, in felul meu)
    Te imbratisez, te felicit pentru sustinerea doctoratului si sa-ti faci timp sa tragi o fuga acasa, cat mai curand - nu amana prea mult, va fi balsam pentru trup si suflet
    Simona

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, îți mulțumesc pentru cuvintele și gândurile calde, frumoase. Într-o lume atât de schimonosită de răutate, cruzime, nepăsare avem nevoie cel mai mult de sentimente pozitive. Tu vei sădi copăcei, eu astăzi am pus câteva flori de cameră în ghiveci, așa cum m-a învățat mama.

      Ștergere
    2. eu am mostenit tot de la mama ”microbul” asta - dupa mine, mi-as face apartamentul o mica jungla, dar ma mai tempereaza unii ;))
      Sa ti se prinda toata floricelele si sa-ti aduca multa lumina si bucurie

      Ștergere