Am intrat pe blog rar de tot în ultimul timp. Mi-era dor să scriu, să fac altceva decât să citesc şi să scriu despre identitate. Astăzi mi-am susţinut lucrarea de disertaţie. Doi ani de masterat în care am fost aproape întotdeauna studentă conştiincioasă, mergeam la cursuri şi duminica, analizam pliante, afişe publicitare, scriam proiecte. Astăzi însă, mi-am dat seama că-mi va fi dor să mai merg la cursuri, să am colege (un singur băiat în grupă) să beau câte 3 căni de cafea ca să pot rămâne trează să învăţ pentru examenele grele.
Mulţi probabil îmi veţi spune că masteratul nu-i chiar atât de important şi că mă implic şi mă stresez degeaba. Ce am învăţat totuşi în aceşti doi ani? Mi-am dat seama că profesorii şi studenţii sunt diferiţi. Ei pot fi înţelegători, interesaţi să-şi facă orele cu pasiune sau cu pasivitate, că o parte din ei te-au apreciat şi ţi-au admirat uneori referatele şi proiectele. Alteori se poate întâmpla să nu fi fost chiar mulţumiţi de cele scrise de tine. Că din timp în timp mai primeşti câte o notă de 8 şi-ţi propui ca data viitoare să fii mai atent, să înveţi mai bine şi să te implici mai mult.
Serile de iarnă când aveam ore erau posomorâte. Drumul până la facultate uneori era anevoios, gerul era cumplit. Dar de ce alegeam să merg la ore? Pentru că nu de puţine ori cursurile erau interesante, intram în polemici, aduceam argumente şi ne contraziceam unii pe alţii. Drept, nu erau prezenţi prea mulţi, dar întotdeauna erau suficienţi încât să dezbatem teme interesante.
Singurul bărbat din grupă e un tip spiritual. Spunea glume, dar este probabil cel mai conştiincios student pe care l-am cunoscut. Fetelor, mai ţineţi minte cafelele băute pe holurile întunecate? Dar cursurile domnului Bratu? Glumiţele, întâmplările ilare de la examene sau cursuri? Eu mi le amintesc cu mult drag. Şi cu toate că n-am fost noi o grupă prea unită aşa cum se întâmplă în facultate, eu mă bucur că v-am cunoscut pe fiecare dintre voi, că am avut aceleaşi examene şi aceleaşi preocupări. Mă bucur că astăzi fiecare din noi a încheiat o etapă din viaţa noastră şi că am plecat de la facultate mulţumiţi şi zâmbind.
Da, îmi pare rău că nu am reuşit astăzi să-mi iau la revedere la fiecare dintre voi şi să vă urez mult succes mai departe, realizări frumoase şi că mi-ar plăcea să vă mai întâlnesc măcar din întâmplare.
foarte draguta ideea ta...toate cele bune iti doresc si eu tie....sa ai multa bafta in orice vei alege sa faci in continuare si sa-ti pastrezi mereu naturaletea si sensibilitatea...
RăspundețiȘtergereSimona, mult succes si tie! eu cred ca drumurile noastre se vor mai intersecta cumva. Cel putin sper. Te pup!
RăspundețiȘtergereFelicitari Lulu pentru sustinerea disertatiei. si numai bine!
RăspundețiȘtergereTalex, merci frumos! Ce zici, merit o vacanta?
RăspundețiȘtergerecu varf si indesat! am tras si eu o fuga pan la cluj, ca tot imi caut dragostea, si am mai schimbat mediul si atmosfera, vacanta placuta!
RăspundețiȘtergeretocmai la Cluj vrei tu sa gasesti dragostea? N-o cauta, te va gasi ea pe tine :)
RăspundețiȘtergerepleca si eu acasa in vacanta duminica, trec si pe langa satul tau :)
ce bine ar fi, da tot am asteptat si no venit asa ca m-am apucat s-o caut, da semne bune anu n-are :)
RăspundețiȘtergereda pan la urma tot o s-o intalnesc eu cumva :)
eu zic sa n-o cauti la Cluj... la Suceava fetele sunt mai frumoase si mai destepte :D parerea mea :)
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru sustinerea disertatiei si sa ai parte de o vacanta cat mai frumoasa!
RăspundețiȘtergereTe pup, draga mea Lilia! :)
Lilia,
RăspundețiȘtergereSi eu ma alatur gandurilor tale frumoase...
A fost frumos, dar a fost scurt. S-a terminat repede...
O sa-mi fie dor de tine, si de ceilalti...
Elena, ma bucur sa citesc aici un gand bun pentru mine si pentru ceilalti colegi. Numai bine iti doresc! si succes mult, mult!
RăspundețiȘtergereOana, merci beaucoup pentru urarile frumoase! Sper ca si tu ai avut si inca mai ai parte de o vacanta frumoasa!
draga Lilia,
RăspundețiȘtergereun inceput anevoios dar un final triumfator. Am pasit timid si cu strangere de inima pe poarta larg deschisa a acestui masterat, in pragul caruia ne asteptau profesori emeriti care ne-au luat virtual de mana, plimbandu-ne prin sfera tainica a semioticii. Acum ca s-a sfarsit, ne invaluie un sentiment de implinire si satisfactie, amalgamat cu un strop de melancolie si tristete. Cursurile din iernile friguroase si flămânde s-au sfarsit. La fel si discursurile domnului Bratu de pe holurile intunecate ale batranei universitati, un discurs pasionat de femeie, ca identitate relativa, in diversitatea discursiva nocturna.
Nu trebuie sa-ti iei la revedere, cel putin nu de la mine…
Sfarsitul marcheaza intotdeauna un nou inceput, trecerea catre o alta etapa a vietii, una superioara, matura.
Là où tout avait fini, c’est là où tout a commencé…
Asadar, sa ne amintim cu drag de ce a fost si sa ne indreptam pasii pe calea implinirii.
Mult succes pe viitor si poate ne vom mai intalni… candva…
despre ceilalti colegi din facultate ce parere ai??? De grupa noastra de Romana- Franceza.... Felicitari pentru disertatie si succes in continuare.
RăspundețiȘtergere@Draga Cristina, imaginile expuse de tine in cuvinte s-au materializat plastic si chiar narativ in mintea mea. Intr-adevar, nu ne luam ramas bun caci drumurile adesea se incruciseaza frumos, rezervandu-ne surprize frumoase. Mult succes si tie, stiu ca te gandesti la un doctorat si ca te asteapta o cariera frumoasa, stralucita.
RăspundețiȘtergere@Anonimule, ca sa spun de grupa de RF? pe atunci nu aveam blog, deci n-am avut la indemana acest instrument sa-mi iau ramas bun si sa le transmit colegelor numai bine. Cred ca stii si tu cum a fost grupa, pe unde mai buna pe unde mai rea. Mi-au ramas in suflet cateva persoane dragi, iar o parte din fete nu le-am mai revazut de la examenul de licenta. De multe dintre ele nici nu mi-e dor, sincer, pentru momentele placute intotdeauna sa gaseste o doza de nostalgie in sufletul meu.