Până când și până unde?

     Astăzi poate că nici nu aș fi scris pe blog. Doctoratul îmi ocupă mai tot timpul. M-am săturat să scriu despre referendum-ul eșuat, despre veșnicile certuri politice din Moldova, de alegeri electorale. Citeam astăzi pe mai multe bloguri (teme tratată parcă la comandă sau sincronizată perfect) numeroase postări din care răzbate nemulțumirea cetățenilor față de ei înșiși. Lume incultă, necivilizată, sistem birocratic mai mult în dauna omului decât pentru el, învățământ corupt și superficial. Să le iau pe rând.

      Nerușinarea și incultura moldoveanului e ceva la modă. Cuvinte precum „mulțumesc” sau „mă scuzați” parcă au fost uitate. Astă vară, în Cantemir, stăteam la coadă la bancă. La un moment dat iese o doamnă val vârtej, călcându-mă destul de dureros pe picior. Urlă crispată „Iețî chișioru, fă! Și parcî ești toantî!” Rămâi fără replică pur și simplu. Să menționez și faptul că în Cantemir poți număra coșurile de gunoi pe degete? Pur și simplu nu ai unde să arunci un ambalaj de bomboană sau un șervețel. În zona pieței agroalimentare, în fața câtorva magazine mai răsărite sunt pubele legate cu lanț de gardul de fier. E normal? Unde mai întâlnești așa ceva? Mulți probabil îmi vor reproșa că nu știu sau nu vreau să menționez și lucrurile bune, frumoase din Moldova. Se poate, dar am ajuns la concluzia că acestea se reduc mult doar la momente petrecute acasă, cu familia. De ce suntem atât de needucați, unde ne este cultura și respectul pentru cel de lângă noi și pentru noi înșine?

      Citeam ieri pe Unimedia un articol despre incapacitatea Academiei de Științe a Moldovei și de banii consumați de această instituție fără a fi justificați. M-am întrebat de ce sistemul de învățământ a decăzut atât de mult. Tot astăzi citeam pe Hotnews declarațiile unui medic din Moldova care acum profesează în Germania. Aceeași situație ca în școlile și universitățile noastre. Un stat care nu acordă suficiente fonduri învățământului și sistemului medical, e una fără viitor. Indiferent ce ajungem în viață - politician, profesor, inginer, avocat - toți ne începem drumul din școli. Ca să avem economiști și jurnaliști competenți trebuie să ni se ofere multe încă din clasele primare. Fratele meu e medic în Chișinău și vă pot mărturisi cu rușine și cu tristețe că salariile acestora sunt mizerabile. Oricum, spuneți-mi cine câștigă bine în țara noastră?

       Stau și mă întreb - unde e viitorul nostru? Ce facem noi înșine pentru a îndrepta situația? Vrem să trăim mai bine? De ce mai degrabă așteptăm pomana altuia decât să ne suflecăm mânecile și să facem ceva constructiv din care să vedem și roadele în timp? Mă întristează aceste probleme și mă întreb dacă vina este numai a politicienilor noștri care n-au știut să ne conducă, dar au știut să-și umple conturile din bănci. Majoritatea dăm vina pe guvernanți, dar uităm că fiecare dintre noi participăm activ la tot ce se întâmplă în societate. Mii de studenți veniți la studii în România, preferă să rămână decât să se întoarcă în RM. Oameni cu minte lucidă, cu mari capacități intelectuale își părăsesc țara, considerând că nu mai au pentru ce luptă, dând dovadă de egoism (justificat și normal) încercând să își construiască viața altfel, în altă parte. Acestea și încă multe alte situații și aspecte ale vieții sociale sunt semnale de alarmă îngrijorătoare. Moldoveanul încă doarme. Se va trezi vreodată?