Cronica unui „concurs” de muzică - Eurovision

             Cred că mulți dintre noi am urmărit în această seară așa-zisul concurs de muzică Eurovision. Și eu, desigur. Mai bine însă citeam Kundera sau mă uitam la un film. Sau jucam un joc stupid pe calculator. Scrisesem acum câteva zile, chiar în seara primei semi-finale, că voi încerca să văd și să aud doar muzică, indiferent de țară, etnie sau poziție geopolitică. Sunt naivă, nu-i așa? Și mi-au spus mulți că e un concurs geopolitic, unde Ukraina îi dăruiește Rusiei 12 puncte, iar Moldova i le face cadou României (nu și vice-versa, probabil i-am supărat noi cu ceva pe frații noștri de ne-au „dăruit” cele 10 puncte). Mai pe înțelesul tuturor – se votează țări, nu melodii.

              Norvegienii au organizat destul de bine ediția de anul acesta (nu la fel de bine ca rușii anul trecut). Chiar au fost cântate melodii bune pe scena de la Oslo. Numărasem la un moment dat pe degete cam 9 melodii favorite. Un top al meu. Nu neapărat preferate și de alții. Cum ar fi cazul Turciei sau al Danemarcei. N-a văzut nimeni că melodia Denemarcei era grozav plagiată după Abba?! Probabil nu... Mama adesea spune „Gusturile la frumusețe, mâncare și muzică nu se discută!” Doar așa îmi explic acel clasament înșiruit pe ecranul televizorului. Turcia nu mi-a plăcut deloc. România după clasamentul meu era undeva după cifra 10. Nu mi-a plăcut melodia Paulei (și chiar are o voce frumoasă!). Melodia Islandei era printre favorite, Belgia, Spania, Georgia. Germania? Nu prea...

             Revenind la concurs. Un teatru al absurdului bine plasat pe scenă. Spunea cineva că a trecut vremea teatrului absurdului o dată cu Ionesco. De unde! Sunt atâtea motive pentru absurd și ilar, le vezi și cu ochii închiși. Colega mea, Oxana, spunea că România nu a oferit Moldovei 12 puncte ca să scape de cumătrism. Nu prea cred. Oare și Cipru sau Grecia a făcut la fel? Desigur că nu. Personal, melodia Germaniei nu era printre favorite, dar vrei nu vrei, la anul Eurovision-ul va fi la Berlin, nu la București sau Chișinău(!). Ironic vorbind...

Eurovision. Cu cine votăm?

       Aseară a fost prima semifinală a concursului Eurovision. Impresiile noastre sunt diferite și contradictorii. Moldova a fost prima concurentă care a cântat pe scena de la Oslo. Olia Tira și SunStroke Project au fost cei care au reprezentat Moldova la acest concurs. Mda... am văzut / citit numeroase comentarii atât pe youtube cât și pe site-uri de știri, bloguri, facebook, twitter etc. Păreri împărțite. De la „rusofoni nenorociți” până la „susțineți Moldova, indiferent cine o reprezintă.” Vă voi spune părerea mea. Doar a mea. Mi-a plăcut cum au cântat băieții și Olia. Una dintre cele mai bune melodii de aseară. Așa cred eu. Deși mulți susțin că Eurovision este un concurs politic, incorect din punct de vedere al alegerii câștigătorilor, eu am văzut întotdeauna un concurs muzical. Aici nu-și au locul remarcile răutăcioase, xenofobe, anti nu știu cine sau anti nu știu ce. Anul acesta voi vota pentru Moldova în finală. De-aș avea posibilitatea să votez pentru România nu aș face-o. Chiar nu pentru că nu-mi place melodia Paulei Seling (de altfel Paula Seling are o voce minunată, doar că de data aceasta piese e dezatsru). Altora însă le place și nu-i poți condamna pentru că fiecare are gusturi și preferințe diferite. Anul trecut am votat pentru Bosnia&Herțegovina. Mi-a plăcut enorm melodia acestei țări. Anul acesta aș vota pentru Moldova, Islanda, Serbia și Malta (care din păcate nu a intrat în finală). Nu-mi pasă că Moldova e reprezentată de Olia care vorbește limba rusă. Nu suntem la un concurs care apreciază spiritul național, etnic sau cât de bine știi să vorbești o limbă sau alta. Nu, suntem la un concurs de MUZICĂ! Deci toți vorbim, înțelegem, auzim muzica nu altceva. Și cu siguranță că mulți dintre voi îmi veți reproșa acest lucru. Au fost situații în care multe țări au fost reprezentate de artiști de altă naționalitate sau etnie. Celine Dion a reprezentat Elveția în 1988.

         Voi cu cine veți vota?