În țara lui Ion legea o face Ivan Vasilievichi

De ceva timp aștept o rudă să vină la mine în România să-și depună actele pentru redobândirea cetățeniei române. Nimic deosebit până acum, doar nu-i primul basarabean care își dorește cetățenie. Lucrurile au început să se complice neplăcut acum o lună când mama persoanei respective avea două nume în două acte de stare civilă diferite - Liuba și Liubov. Așa că și-a făcut timp și a mers până în localitatea unde s-a născut ca să corecteze greșelile altora. La starea civilă a dat peste o doamnă țâfnoasă, înțepată și nemulțumită - de ce să schimbe actele? Explicații, încercări disperate de a rezolva problema într-o zi. Nimic. Reproșurile „specialistei” în schimonosirea numelor a fost că Liuba sună mai românește decât Liubov și să lase actele așa. Insistențe. Într-un final, după aproape două săptămâni, se rezolvă problema - mama rudei mele rămâne în acte Liubov. Mă întreb cu ce sună mai românește Liuba decât Liubov? Întrebare retorică și de neînțeles... Asta după ce a trebuit să plătească 500 de lei pentru 2 acte.

Cu gândul că, în sfârșit, s-au rezolvat problemele, merge la notar și acolo o altă surpriză - în buletinul de identitate, în coada numelui zace frumos și falnic un „Ivanovna” cât toate zilele. Notarul îi explică frumos că nu e normal (desigur că nu-i normal!) să apară patronimul rusesc și să schimbe buletinul, trecându-l pe tată Ion. Alți nervi, alți bani, altă distracție...

Întâmplarea de mai sus din nefericire nu-i una singulară. Îmi povestea mama că atunci când m-am născut eu, o doamnă de la starea civilă ținea morțiș să adauge în certificatul de naștere și patronimul Ivanovna. Sora mea chiar s-a pricopsit cu minunatul Ivanovna, iar mai târziu, când i s-a eliberat diploma de facultate la Timișoara, secretara bulversată de atâtea nume, a trecut pe diplomă Cazacu Ion Mariana Ivanovna... La școală toți profesorii mei erau Maria Vasilievna, Elena Petrovna, Stepan Vasilievichi sau Manole Nicolaevichi. Întreaga Basarabie e plină de nume „românești”. În cei aproape 20 de ani de (ne)independență nu s-a schimbat aproape mai nimic - în țara lui Ion legea tot Ivan Vasilievichi o face.

Identitatea și asumarea ei devine în Republica Moldova o chestie de o finețe absolută. Și periculoasă. Asumarea identității începe de la individ și se concretizează în colectivitate. Individul nu există fără grup. Dar, ce te faci, cu un grup bulversat care seamănă mai mult cu o turmă de oi care nu știe în ce direcție s-o apuce? Timp de mai mult de jumătate de secol, eliberatorii sovietici, prietenii și frații noștri de la est, nu doar că s-au instalat la noi acasă, comod și fără gândul de a pleca vreodată, dar ne-au și schimbat numele după bunul plac. Cred că li se încâlcea limba să ne strige Ion, Ștefan, Filip sau Alina așa că ne-au redenumit Ivan, Steopa, Filea și Aliona. Oameni deștepți sovieticii, au început de la identitatea fiecăruia în parte, terminând cu întreaga națiune. Configurația identitară s-a schimbat radical, iar astăzi suntem un popor de oameni redefiniți care nu vor și nu le pasă să se răzvrătească împotriva acestei nedreptăți și care nu-și doresc redobândirea propriei identități. Deși parcă fenomenul ivanilor s-a mai aplanat, în școala mea încă mai sunt o mulțime de profesori pe care-i cheamă Ivan Ivanovichi sau Stepan Grigorievichi.

Nu pot să-mi înfrânez indignarea atunci când știu și simt că numele meu, al părinților și bunicilor mei e călcat în picioare de niște venetici care n-au nici bunul simț să respecte cel puțin numele poporului care i-a primit cu sau fără voia sa la el acasă. Nu pot să nu închei cu gândul că, indiferent ce și-ar dori alții, că indiferent cât timp va mai trebui să se scurgă în clepsidră, BASARABIA RĂMÂNE PĂMÂNT ROMÂNESC!