Viclenia istoriei de a transforma victimele, durerile în simple cifre...
Astăzi, 6 martie, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Grupul de Inițiativă al Românilor din Basarabia a organizat conferința „Transnistria – conflict la granița UE”. Acțiunea a avut loc în sala „Dimitrie Leonida” dorind a fi o comememorare a victimelor războiului din Transnistria din anul 1992. Pe data de 2 martie s-au împlinit 18 ani de la izbucnirea acestui conflict armat pe Nistru, conflict ce a adus o nemăsurată durere și suferință în inimile românilor din Basarabia. La conferință au fost invitați domnul Vasile Efros, prodecanul Facultății de Istorie și Geografie din Suceava, martor al tragicelor evenimente din 1992; scriitorul Mihai Sultana Vicol, reporter de război în Transnistria al ziarului România Liberă; domnul Florin Pintescu, profesor de istorie în cadrul Facultații de Istorie și Geografie din Suceava; domnul Ștefan Purici, decanul facultății de Istorie și Geografie din Suceava; domnul Davidel Dumitru, vicepreședinte al Organizației Cultul Eroilor din județul Suceava și domnul Alexandru Zotaș.
A fost o conferință frumoasă care a început cu vizionarea unui film, realizat din colaje cu cele mai importante și reprezentative fotografii din timpul războiului din Transnistria. Fiecare din invitați a vorbit despre același subiect, dar într-o manieră diferită, personală, fiecare venind cu amintiri inedite, dureroase.
Domnul Vasile Efros ne-a povestit cât de terifiante au fost momentele în care a început războiul. Era într-un tren care tocmai traversa podul de la Tighina când primele rafale de mitralieră au început să se audă. Tot dumnealui a relatat cu lux de amănunte perioada de dinaintea începerii războiului, când apăruseră deja primele simptome ale conflicului, presiunile care se făceau asupra profesorilor și studenților din Tiraspol.
Scriitorul Mihai Sultana Vicol a luptat cu scrisul, nu cu mitraliera în timpul războiului din 1992. Dumnealui ne-a povestit cum împreună cu regretatul poet Grigore Vieru, Leonida Lari și soții Doina și Ion Aldea-Teodorovici i-au încurajat pe luptătorii români în tranșeie recitând poezii în limba română, ajutând la îngrijirea răniților și transmițând lumii de dicolo de Prut grozăviile unui război mincinos și nedrept. „Am simțit sângele lor cald curgându-mi printre degete!” ne povestește Mihai Vicol cu lacrimi în ochi.
+010.JPG)
O frumoasă și deosebit de interesantă lecție de istorie ne-a fost ținută de domnul Florin Pintescu. Dumnealui a vorbit din perspectiva profesorului de istorie, aducându-ne argumente, dovezi istorice în favoarea existenței poporului român și dincolo de râul Nistru până la Bug. Astfel, am aflat istoria acestui pământ vitregit de soartă, colonizarea lui de către Imperiul Țarist și, ulterior, de sovietici.
Decanul Facultății de Istorie și Geografie din Suceava ne-a vorbit despre încadrarea într-un context european și mondial a Transnistriei, precum și despre rezolvarea atât de întârziată a conflictului politic din această zonă aflată la granița Uniunii Europene.
Domnul Davidel Dumitru ne-a povestit cu drag despre cimitirele și monumentele eroilor români de pe întreg teritoriul Basarabiei, inclusiv cele aflate pe teritoriul Transnistriei, iar domnul Alexandru Zotaș ne-a asigurat că tinerii studenți au avut întotdeauna un rol foarte important în redeșteptarea națională și că au militat pentru drepturile și libertatea unui popor.
La final, în contextul social din Transnistria din ziua de azi, nu puteam trece cu vederea un alt subiect foarte dureros și actual – criza școlilor românești din Transnistria. Eu am vorbit despre situația școlilor cu predare în limba română, suferințele, restricțiile și politica de epurare lingvistică la care sunt supuși elevii, părinții și profesorii din aceste școli. După cum a subliniat și scriitorul Mihai Vicol, Transnistria e ca un pietroi agățat de gâtul Basarabiei, dar cum să cedăm, cum putem fi atât de lași, cum am putea să nu mai luptăm când știm că dincolo de Nistru sunt niște copii care luptă zi de zi cu lipsurile, perchezițiile doar pentru a învăța în limba lor maternă?
Ne bucurăm nespus că alături de noi au fost profesori, invitați și studenți basarabeni, dar prea puțini studenți români de la universitatea suceveană. Noi, cei din Basarabia, suntem în situația de a nu ști foarte bine care este situația și soarta românilor din Transnistria, dar în România de astăzi cu atât mai mult informațiile sunt sumare. Astfel, pe viitor ne dorim o deschidere mai largă și mai multă receptivitate din partea colegilor noștri de universitate pe care îi invităm cu mare drag să participe la acțiunile inițiate de studenții români din Basarabia.
+010.JPG)
