*** Am publicat acest articol acum câteva săptămâni pe site-ul http://www.sprevest.ro/. Acolo a stârnit suficiente controverse...Dați-mi în cap, oameni buni! Eu îmi mențin poziția și afirmațiile!
Am avut ca popor un destin dur...foarte dur! Mereu la răscurucea marilor puteri, cotropiți încă din timpuri străvechi ba de tătari, ba de turci, ba de ruși, ba de austro-ungari...Dar ca basarabii nici unii dintre români n-au avut și nu au un destin mai dur! Și este și vina noastră. Am ieșit din Uniunea Sovietică răvășiți, bulversați, dar nici atunci când am avut atât de multe șanse să intrăm în rândul oamenilor, le-am ratat pe toate cu multă nonșalanță. Ratăm cu îndârjire șansele de integrare în rândul țărilor civilizate, așteptând mereu cadouri miraculoase de la soartă. Problema societății noatsre moldovenești este mentalitatea învechită, sovietică încâ care se încăpățânează precum o fosilă să rămână întipărită în mintea și în apucăturile noastre!
Am ales de-a lungul timpului să ne conducă niște oameni mediocri care nu au nici capacitățile, nici demnitatea de a ne conduce și reprezenta. Îi ascultăm mereu pe acești oameni la radio, îi vedem la televizor cum ne vând gogoși, dar rămânem aproape indiferenți! O țară unde guvernanții nu au simțtul rușinii și își bat joc de cătețenii săi, vînd și fură ca în codrul mare este o țară fîrî viitor. Mii de tineri, și nu doar tineri, aleg să plece peste hotarele țării să lucreze slugi la alte popoare pentru că acasă nu au nici un viitor, școlile sunt pustii, iar profesorii care au mai rămas nu mai au dăruirea și intenția de a învăța generațiile tinere.
Ma întreb cum de alte țări care au fost și ele rusificate, sovietizate au reușit să depășească acest moment, iar noi nu? După părerea mea problema cea mai gravă cu care se confruntă societatea moldovenească este limba. Sau mai bine spus cunoașterea proastă a limbii sale materne. și nu mă refer doar la românii basarabeni, ci la toate celelalte minorități. orice limbă trebuie vorbită bine pentru că ne reprezintă, este imaginea culturii noastre, a gândirii și simțului nostru. Priviți-i pe conducătorii noștri. Se bâlbâie, alternează limba română cu limba rusă, făcând greșeli în ambele limbi. Cum poate oare un om care nu poate să-și exprime gândurile coerent să facă minuni în economie și să elaboreze soluții pentru ieșirea Moldovei din criza din toate domeniile în care se află? Te furnică spatele numai când îi auzi! Un cioban din munții Carpați, un om simplu are o gandire mai limpede și un limbaj mai frumos. O învățătoare din Rusia vorbește mult mai fluent și mai curat limba rusă.
Încă din timpul Uniunii Sovietice ni s-a infiltrat în suflet și gândire că moldovenii sunt un popor inferior celui rus, inferior prin cultură și prin multe altele. Eronat! Guvernanți noștri (cu ajutorul Domnului sper să nu mai fie ei cei care ne reprezintă!) disprețuiesc limba română din simplu motiv pentru că nu o cunosc. Problema este că nici limba rusă nu o cunosc mai bine.
Ar trebui să înțelegem că nu circulația limbii ruse ne pune în pericol limba maternă sau asimilarea lingvistică a comunității basarabenilor, ci cunoașterea destul de proastă a limbii noastre. Limba rusă e frumoasă și are atâția scriitori de valoare, apreciați universal și poate că ar trebui să ne considerăm un popor norocos că o înțelegem și o putem vorbi. Dar ce facem cu limba maternă? O abandonăm în favoarea altei? Sociolingviștii consideră că limba este, alături de istoria unui popor, elementul ce asigură unitatea, iar cunoașterea ei este indispensabilă, crucială în pașii mărunți pe care îi facem spre un viitor decent. Avem un handicap oribil, dar care cu multă trudă și atenție poate fi remediat, doar să vrem! Mereu auzim în interviurile acordate unor personalități din România sau Rusia „Ce veți face pentru cetățenii Republicii Moldova dacă...”. Problema este pusă greșit. Dialogul trebuie să vină din două direcții, dar mai mult din partea noastră. Nu mai avem timp și nici nu trebuie să așteptăm ca alții să facă ceva pentru noi. Noi suntem cei care ne decidem soarta! Dacă nu vom lua inițiativa, dacă nu vom depăși acest handicap social, vom mai orbecăi încă mulți ani între est și vest, între slugărnicie și demnitate, între civilizație și primitiv.
Am ales de-a lungul timpului să ne conducă niște oameni mediocri care nu au nici capacitățile, nici demnitatea de a ne conduce și reprezenta. Îi ascultăm mereu pe acești oameni la radio, îi vedem la televizor cum ne vând gogoși, dar rămânem aproape indiferenți! O țară unde guvernanții nu au simțtul rușinii și își bat joc de cătețenii săi, vînd și fură ca în codrul mare este o țară fîrî viitor. Mii de tineri, și nu doar tineri, aleg să plece peste hotarele țării să lucreze slugi la alte popoare pentru că acasă nu au nici un viitor, școlile sunt pustii, iar profesorii care au mai rămas nu mai au dăruirea și intenția de a învăța generațiile tinere.
Ma întreb cum de alte țări care au fost și ele rusificate, sovietizate au reușit să depășească acest moment, iar noi nu? După părerea mea problema cea mai gravă cu care se confruntă societatea moldovenească este limba. Sau mai bine spus cunoașterea proastă a limbii sale materne. și nu mă refer doar la românii basarabeni, ci la toate celelalte minorități. orice limbă trebuie vorbită bine pentru că ne reprezintă, este imaginea culturii noastre, a gândirii și simțului nostru. Priviți-i pe conducătorii noștri. Se bâlbâie, alternează limba română cu limba rusă, făcând greșeli în ambele limbi. Cum poate oare un om care nu poate să-și exprime gândurile coerent să facă minuni în economie și să elaboreze soluții pentru ieșirea Moldovei din criza din toate domeniile în care se află? Te furnică spatele numai când îi auzi! Un cioban din munții Carpați, un om simplu are o gandire mai limpede și un limbaj mai frumos. O învățătoare din Rusia vorbește mult mai fluent și mai curat limba rusă.
Încă din timpul Uniunii Sovietice ni s-a infiltrat în suflet și gândire că moldovenii sunt un popor inferior celui rus, inferior prin cultură și prin multe altele. Eronat! Guvernanți noștri (cu ajutorul Domnului sper să nu mai fie ei cei care ne reprezintă!) disprețuiesc limba română din simplu motiv pentru că nu o cunosc. Problema este că nici limba rusă nu o cunosc mai bine.
Ar trebui să înțelegem că nu circulația limbii ruse ne pune în pericol limba maternă sau asimilarea lingvistică a comunității basarabenilor, ci cunoașterea destul de proastă a limbii noastre. Limba rusă e frumoasă și are atâția scriitori de valoare, apreciați universal și poate că ar trebui să ne considerăm un popor norocos că o înțelegem și o putem vorbi. Dar ce facem cu limba maternă? O abandonăm în favoarea altei? Sociolingviștii consideră că limba este, alături de istoria unui popor, elementul ce asigură unitatea, iar cunoașterea ei este indispensabilă, crucială în pașii mărunți pe care îi facem spre un viitor decent. Avem un handicap oribil, dar care cu multă trudă și atenție poate fi remediat, doar să vrem! Mereu auzim în interviurile acordate unor personalități din România sau Rusia „Ce veți face pentru cetățenii Republicii Moldova dacă...”. Problema este pusă greșit. Dialogul trebuie să vină din două direcții, dar mai mult din partea noastră. Nu mai avem timp și nici nu trebuie să așteptăm ca alții să facă ceva pentru noi. Noi suntem cei care ne decidem soarta! Dacă nu vom lua inițiativa, dacă nu vom depăși acest handicap social, vom mai orbecăi încă mulți ani între est și vest, între slugărnicie și demnitate, între civilizație și primitiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu