O limbă în plus


S-a vorbit și s-a tot vorbit despre situația glotică din Republica Moldova încât unora deja le stă de-a curmezișul asemenea discuții. Dar problema rămâne la fel de actuală astăzi ca și acum 20 de ani. Și nu se va discuta despre altceva decât identitate, limbă, naționalism până când nu va interveni o schimbare. Avem o limbă în plus la noi acasă. Limba rusă. N-ar fi cu siguranță aceasta o problemă dacă n-ar fi eclipsată limba maternă a românilor basarabeni. E un paradox în Moldova! S-a destrămat URSS deja de aproape 20 de ani, dar pentru Basarabia situația nu s-a schimbat prea mult. Este promovat în continuare același bilingvism „armonios” între limba rusă și limba română. Și nu doar atât. În magazine, stații de autobuze, bănci, funcționarii îți răspund în rusă și sunt profund indignați și jigniți când insistent le vorbești în română! Zilele acestea am observat că pe internet s-a scris mult despre filmele dublate în limba rusă și rulate la cinematograful Patria din Chișinău. Mulți oameni nemulțumiți care doresc să vadă filmele cu subtitrare în limba română. Și pe bună dreptate se revoltă. E ca și cum în Franța s-ar rula filme cu dublare în italiană, germană, engleză etc.
A început să bată vântul schimbării și în Moldova. Sperăm să nu fie doar o iluzie. Și mai sperăm ca politicienii să nu mai ignore faptul că problema limbii e cu adevărat o mare problemă. Să se revină la normalitate e ceva ce ne dorim din tot sufletul! E timpul să nu ne mai ferim să „jignim” limba rusă și să repunem în drepturi limba noastră maternă, frumoasă, melodioasă și adevărată. Nu limba moldovenească. Ea nu există, e doar o formulă nerușinată, un paravan meschin al unei politici dăunătoare. O limbă în plus nu e niciodată o nenorocire, dar cu o singură condiție – să fie într-adevăr în plus. Nu mă deranjează faptul că vorbesc limba rusă, așa cum mă bucur că pot comunica în limba franceză. Dar să fiu înțeleasă bine, nici o altă limbă nu are dreptul să eclipseze româna la ea acasă. Cred că e timpul ca rolul de Cenușăreasă să nu mai fie distribuit limbii române. Și dacă vrem cu adevărat ca lucrurile să se schimbe, trebuie să ne dorim asta cu toții, să luăm atitudine împreună, nu doar izolat, să schimbăm ceva în realitate nu doar pe bloguri, pagini de internet. Pe toți ne afectează această nedreptate, fiecare școală suferă, orice publicație și orice intelectual, vânzător ori simplu cetățean. E datoria noastră să readucem limba română la ea acasă!

14 comentarii:

  1. Foarte bun articol, Lilia. Am citit cu cea mai mare plăcere. Ai scris bine. :)
    Am să-ţi fur acest articol. :-P

    RăspundețiȘtergere
  2. Fura-l, Ioane :) Multumesc de apreciere

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun de tot articolul!
    Daca sincer, credeam ca plecarea ta in Romania a rupt un pic dorinta de a vedea schimbarea in Moldova, la fel ca fiecare persoana care pleaca de aici...
    Continua sa scrii, te voi urmari cu atentie:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Andrei, eu nu uit niciodata de unde am plecat. Si daca ai sti cat de dor mi-e de serile calde de vara ale Basarabiei! Vreau sa sa schimbe ceva in Moldova pentru ceilalti oameni dragi care au ramas acolo, pentru acei copii care inca mai au o copilarie plina de lipsuri...

    RăspundețiȘtergere
  5. Practic ;i eficient nu e nimic de făcut decît a se reda demnitatea limbii, iar asta înseamnă că ea trebuie vorbită şi scrisă corect! Pare simplu, dar iată că au trecut 20 de ani şi încă ne mai pierdem în eufemisme, gen "limba maternă", "limba noastră", "limba maichii", "limba moldovenească", "limba română" etc. Limba nu se negociază: NICIODATĂ! Ea ESTE.

    RăspundețiȘtergere
  6. Limba intr-adevar nu se negociaza. Ea este a populatiei si este instrumentul nostru de comunicare, modalitatea de a ne arata cultura si identitatea. Daca scriem/vorbim inca o limba rudimentara, plina de greseli, calcuri, acest lucru indica nivelul culturii noastre.

    RăspundețiȘtergere
  7. De fapt, limba nu e atît un "instrument de comunicare" (căci ea nu încetează să fie dacă tăcem!), ci mai degrabă un element al simţirii noastre! Eu aşa cred. Moldovenii vorbesc prost pentru că simţesc puţin şi ineficient. Sunt, de cele mai multe ori, inadecvaţi la context. Asta trebuie să discutăm, nu slove fără ecou:

    RăspundețiȘtergere
  8. Vladimir,
    De ce basarabenii vorbesc atat de prost limba romana? In timpul URSS, biligvismul "armonios" a avut efecte negative care se resimt si astazi si se vor vedea inca mult timp. Limba rusa a avut rol nu doar de limba de comunicare interetnica, ci si rol de "a doua limba materna" in toate republicile sovietice. Acest lucru a condus la ignorarea limbii nationale, la degradarea lor, stagnarea evolutiei ei naturale. Toate acestea au condus de fapt nu la bilingvism, ci la semilingvism - neputinta, incapacitatea basarabeanului de a se exprima corect nici in romana, nici in rusa. Caci, ce inseamna bilingvism? capacitatea unui individ de a vorbi foarte bine doua limbi, ceea ce este destul de dificil si, in sine, un fenomen destul de rar. Spre deosebire de celelalte limbi nationale din republicile sovietice, limba romana a suferit cel mai mult. Ea a fost mutilata prin inventarea limbii moldovenesti, iar trecerea la alfabetul chirilic a facilitat patrunderea multor rusisme care supravietuiesc si astazi. Spunea regretatul Silviu Berejan ca moldovenii vorbesc in continuare o romana "pocita, poluata cu rusisme, dar si o rusa rudimentara". Persistenta semilingvismului explica intr-o oarecare masura criza identitara din Basarabia, discutiile interminabile despre limba. Ar fi multe de adaugat si de spus.

    RăspundețiȘtergere
  9. Hai să-ţi spun o poveste.

    Acum ceva timp lucram la un proiect pentru muzeul naţional de artă din Chişinău, şi prin forţa împrejurărilor (fericite!) mi-a fost dat să lucrez cu un fotograf, evreu, care l-a fotografiat pe Carol al II-lea!!!
    Iată un document care-l arată de Bobotează pe Carol II la Chisinău.
    http://www.sexytop.ro/video-politica-imagini_cu_regele_carol_al_2-lea-23-1191

    Bun, acel moşulică vorbea o română care m-a dezarmat, şi a ascuns-o în toţii anii comunismului sub pulpana limbii ruse! Ce-ţi povestesc se întîmpla în 1998, nu mai ştiu dacă mai trăieşte fotograful, dar după 1940 el a trăit la Chişinău...ştiu şi că cei mai buni vorbbitori de română sunt evreii din Israel. Poate o fi şi cel despre care îţi vorbesc acolo???
    Povaţa o extragi singură!

    RăspundețiȘtergere
  10. oameni ca fotograful sunt mai putini. Vreau sa intelegi ca nu-i apar e conationalii mei care vorbesc asa cum vorbesc limba romana. Fara a incerca sa fiu infatuata, situatia fotografului este si situatia mea. Parintii mei ne-au invatat pe mine si fratii mei sa vorbim corect si frumos. Fratii mei mai mari care au avut o copilarie sovietica invatau acasa in taina din carti romanesti aduse din Romania. Si, desigur, mai sunt oameni care si-au pastrat intacta limba. Dar majoritatea? Pe ai cum ii educam? Ce sa fac ca sa vorbeasca si el la fel de frumos?

    RăspundețiȘtergere
  11. Cetitul, atenţia la ce şi cum ceteşti, dialogurile nepripite şi aplicate de după -- iată o posibilă, poate prea simplistă, dar viabilă, schemă de a reveni la normalitate. Dacă nu scrii permanent -- nu poţi avea expectative în sensul perfecţionării limbii...Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  12. Vladimir, eu citesc orice, de la O mie si una de nopti (a nu stiu cata oara) pana la Kundera sau Eliade. Nu pot si nici nu vreau sa am o limba perfecta, altfel n-as mai fi om. Gresim si ne corectam cat traim. Multumesc pentru sugestii si pentru vizita blogului. Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  13. Je suis tombé par hasard sur votre blog (comme cela est souvent le cas), et j'avoue avoir été particulièrement et profondément intéressé par votre article, intitulé "O limba în plus". Ceci d'autant plus que le roumain est la plus belle des langues néo-latines, et on a de la peine à s'imaginer que cette latinité orientale et isolée ait réussi à se maintenir dans l'Est de l'Europe, durent deux millénaires. Toute perte d'influence en République de Moldavie est un malheur linguistique. Ce malheur y contribue les roumanophones eux-mêmes, et je trouve que cela dénote un manque de fierté. C'est ainsi qu'on perd son identité. Après la chute de l'URSS, aucun gouverment depuis 1991 n'a obligé la population à parler le russe. Cependant, une nouvelle génération de jeunes ayant atteint leur majorité ont appris correctement la langue roumaine. (Cette jeunesse qui a manifesté le 7 avril 2009, qui est tournée vers l'Occident et qui est partisane de l'Union à la Roumanie). Je suis allé à Chisinau en 1994, durant 10 jours, et je me suis rendu compte par moi-même que la capitale moldave est entièrement russophone. Je m'attendais à entendre parler le russe, mais pas dans une proportion si écrasante. Cette situation ne donne pas envie de revenir. Il est à souligner que dès qu'on quitte les limites de Chisinau, on entend exclusivement parler roumain. A l'époque, cela a été pour moi un réconfort moral très important. En ce qui concerne "la langue moldave" , c'est une dénomination stupide, qui malheureusement persiste. En Moldavie, on parle roumain. En Autriche, on parle allemand, et non l'autrichien. Dans une partie de la Belgique, on parle français et non, le belge. Même chose pour le cas de la Suisse. Dans ces pays-là, cela ne dérange aucun gouvernement de déclarer que le français, est une des langues officielles. Je ne vois pas non plus, comment la Moldavie pourrait devenir membre de l'Union Européenne, en déclarant que la langue officielle est le moldave. Je vous remercie d'avoir lu ces quelques lignes, et je vous souhaite tous mes meilleurs voeux.

    RăspundețiȘtergere
  14. Merci de ce commentaire intéressant, je vois que vous avez bien compris la question moldave (je pense que vous êtes français et cela confirme l’amitié que la France a pour cette partie de l’Europe et particulièrement pour les Roumains). Ma formation en sociolinguistique, et certainement ma Bessarabie natale, m’ont conduit vers l’étude du glottonyme « langue moldave », injustement exploité politiquement pour cacher des intérêts d’autre nature. Je crois à la diversité des langues (roumain, russe, ukrainien, gagaouze, et pourquoi pas français) et à la fois au respect qu’on doit à l’histoire et à la littérature de chaque peuple, à ses héros et à son avenir. Si jamais vous tombez sur une page qui pourrait figurer dans la bibliographie de ma thèse sur le discours médiatique de la République Moldova, merci de me la signaler à l’adresse lilia.cazacu@yahoo.com. Je reste dans l’attente des vos commentaires aussi incitants que celui-ci que je viens de lire. A plus !

    RăspundețiȘtergere