Patria mea este limba română

           Acum câțiva ani (2006) am vizitat Franța în calitate de bursieră. Am călătorit împreună cu încă o studentă din Suceava, de la aceeași facultate cu mine. Francezii, oameni curioși din fire, ne-au tot întrebat tot felul de lucruri precum: unde ne-am născut, ce meserii au părinții noștri, ce vom face după terminarea facultății etc. Dar cel mai mult i-a mirat origininile mele. Adică, născută în Basarabia, dar româncă, pe atunci fără cetățenie română. Cum vine asta? Nu puteau înțelege și pace cum stau lucrurile. Acești oameni ne însoțeau mereu peste tot unde mergea. Am vizitat biblioteci, diverse instituții de învățământ, universități. Când ne prezentam, însoțitorii mei săreau repede „Știți, Lilia, e născută în Republica Moldova, dar e româncă. Locuiește în România, dar nu are cetățenie. E incredibil, nu?” Nici până astăzi nu am înțeles ce era atât de incredibil, dar am ajuns să mă mulțumesc cu ideea că eram ceva mai deosebită decât insoțitoarea mea care era născută la Suceava și avea cetățenie română.

            În vara anul 2009 am participat la o școală de vară la Montpellier, Franța. Istoria a început să se repete. Aceeleași întrebări, mereu cu aceleași răspunsuri. Până cînd m-am enervat, m-am suturat să le tot explic istoria unei țări și am început să le răspund „Patria mea este limba română. Pur și simplu. Acolo m-am născut.” Oamenii se uitau cruciș la mine, dar m-au lăsat în pace.

            Astăzi stau și mă întreb ce e așa ciudat să te naști în Basarabia, să fii român, dar să nu ai un buletin în care să scrie „român”. Astăzi am și eu acest buletin, dar nimic nu s-a schimbat în sufletul meu. Singurul lucru care lipsește e că nu mai stau ore în șir sub pereții ambasadelor, pe ploaie sau vânt, așteptând să i se facă milă cuiva de mine și să-mi dea viza. Cert e că nu am început să gândesc sau să mă simt diferit după ce am luat cetățenia. Originile nostre sunt scrise în suflet, în vorbe, în gânduri, nu în buletin. Mii de români basarabeni s-au trezit peste noapte cetățeni sovietici. A schimbat acest lucru faptul că erau și au rămas români? Nu. Articolul meu aș vrea să fie un răspuns celor care acuză studenții basarabeni și, în general pe toți basarabenii, că își doresc cetățenia doar pentru a călători în Europa, dar în schimb nu știu nici măcar ce limbă vorbesc.

            Lucrurile nu stau chiar așa. Trebuie să acceptăm din start că există și o asemenea categorie, dar ei sunt numeric foarte puțini, un fel de excepție care întărește regula. Ceilalți basarabeni, posesori de buletin românesc, au redobândit cetățenia din alte motive. În primul rând pentru că simțim și gândim românește. Chiar dacă în vorba noastră se mai strecoară câte un cuvânt rusesc. E ceva normal. Normal pentru că limba rusă timp de aproape jumătate de secol a fost limba impusă de conducerea sovietică, iar cel care refuza să o învețe aveau viața amară sau erau deportați undeva în înghețatele Siberii. Cum spuneam, e firesc să fim un pic diferiți de românii din România, dar aceste diferențe sunt mult prea mici pentru a fi moldoveni și nu români.

            Un alt motiv pentru care studenții din Basarabia sunt prezenți la universitățile din întreaga Românie e de fapt un lucru obișnuit și normal. Chiar și în perioada în care Basarabia nu era încă reanexată la URSS, oamenii din provinciile istorice circulau în întreaga țară. Locuitorii comunei X, mergeau în comuna Y pentru că acolo se făcea făină bună la moară, sau vinul era mai dulce, mai negru. Așa și noi, căutăm universitățile cele mai bune pentru a învăța alături de ceilalți cetpțeni români, indiferent dacă aceștia sunt bănățeni sau maramureșeni. Se fac studii și la Chișinău, dar noi vrem să învățăm la Cluj Napoca, Iași sau Timișoara. Indiferent unde mergem, rămânem tot români basarabeni.

          Un buletin schimbă viața unui om, dar niciodată nu-i va schimba originile. și dacă peste ani voi imigra în Canada, să zicem că mă voi căsători cu un canadian get-beget, iar în buletin voi fi canadiancă, în sufletu, în gesturi și în gândire, tot româncă voi rămâne!

3 comentarii:

  1. Cred ca ai nimerit peste niste cazuri particulare de incultura.

    Tocmai prietenii nostri francezi - primii care ne-au recunoscut la 1918 drept Romania Mare - tocmai ei sa nu stie cum sta treaba cu Romani si Moldova ?

    RăspundețiȘtergere
  2. nicidecum. Nu intelegeau cum de nu am cetatenie romana. Si, da, unii chiar nu stiau cum sta treaba cu romanii si moldovenii. Mai ales generatia tanara. Nici in Romania, nu toti tinerii stiu aceste pagini de istorie. No offense

    RăspundețiȘtergere
  3. mdea, e drept... nu stim noi romanii ce este cu Basarabia... ce pretentii sa mai avem la altii ?

    RăspundețiȘtergere