citeşte în frunzele toamnei
tristeţea,
caută în ploaie gândurile frânte
şi aripa ruptă…
priveşte în amurg chipul
ofilit,
inima fisurată.
nu mă întreba de ce.
nu-mi aduce mângâierea.
eu nu cerşesc iertarea,
nu caut izbăvirea…
nu caut izbăvirea…
Frumoase versuri!
RăspundețiȘtergereO seara placuta iti doresc Lulu!
Alex, multumesc! Numai bine si tie!
RăspundețiȘtergereincerc sa patrund dincolo de trupul cuvintelor si ma bucur ca exista tineri pe care un vers ii poate face fericiti..
RăspundețiȘtergerePoezia pentru mine e intotdeauna refugiu, placere, durere, muzica...
RăspundețiȘtergere