Încă o dată ma conving de faptul că moldoveanul are o mentalitate dată naibii! Este supus, îi place să plece capul, indiferent dacă îl taie sau nu sabia (și-a băgat în tărtăcuță proverbul „Capul plecat, sabia nu-l taie!”). Cum spune fratele rus, așa face. Și să îndrăznească cineva să-i reproșeze ceva că-i sare în cap imediat, luându-i apărarea cu îndârjiri. Când vine vorba de frații săi de sânge de dincoace de Prut, moldoveanul poate arunca noroi, sau cuvinte de genul „țigan”, „nespălat” și câte și mai câte! Citeam pe site-ul UNIMEDIA o știre pe care pe mine personal m-a șocat. Nu, nu e vreun accident sau vreo crimă, ci doar faptul că politicienii de la Chișinău stau pe gânduri dacă să-și trimită soldații la Moscova pentru a sărbători „Ziua Victoriei” pe data de 9 mai. A cui victorie, domnilor? Asupra cui din nou? O victorie asupra dușmanului? Victorie rezultată în urma unui război pus la cale de nemți și ruși, o victorie în urma căreia am devenit din români moldoveni, din parte a României ne-am transformat în fericita RSSM?! Acesta să fie oare un motiv de bucurie și de paradă?
Mai mult decât atât. Acest fapt a generat diverse reacții printre politicieni. Uimiți-vă, oameni buni! Marian Lupu (în care nu am nici măcar 0,1% încredere) consideră că participarea Republicii Moldova este una firească și necesară. Iar dacă nu sunt bani pentru aceste inutile cheltuieli, nici o grijă! partidele politice vor contribui și ele cum vor putea. Mă întreb de ce oare nu sunt atât de săritori politicienii atunci când școlile din Transnistria erau (și sunt în continuare) private de multe drepturi, când acei copii nu aveau manuale din care să învețe sau erau nevoiți să parcurgă distanțe mari pentru a ajunge la școli. Nu puteau puteau pune mână de la mână să le cumpere acestor școli măcar un autocar? Pentru așa ceva nu sunt niciodată deschise pungile lor... Victor Osipov este de părere că nu „trebuie să facem figuri separate privind participarea la eveniment”, căci, vedeți voi, aceste figuri ne-ar costa mult pe plan diplomatic. Eu cred că simpla prezență a demnitarilor țării noastre și a armatei la Moscova este o dovadă clară că recunoaștem pactul Ribbentrop-Molotov, recunoaștem și acceptăm faptul că suntem un popor diferit de cel românesc. Oare asta ne dorim? De când victimile sărută mâinile călăilor? Doar în Moldova. Iurie Muntean pune capac însă la toate! „Este o rușine mare ce face Alianța pentru integrare Europeană, scuipând astfel în istoria acestei țări, războiul în care feciorii și fiicele și-au pierdut viețile.” Dar de ce îi uităm pe eroii români îngropați în cimitirele de la Cania sau Țiganca? De ce uităm că în acest război „pentru apărarea Patriei” basarabeniilor li s-au pus puștile în mâini și au fost obligați să tragă în frații lor de dincolo de Prut? M-am umplut de necaz astăzi, dar mai mult mă doare sufletul că poporul pe care eu îl iubesc atât de mult e atât de orb, îndobitocit,ignorantși laș. Cel mai mult însă mă doare că politicienii pe care i-am ales în locul comuniștilor se dovedesc a fi la fel ca cei vechi, adoptă aceleași tehnici de supunere și lingușeală. Când ești cu fundul în două luntre, cazi în apă. Așa că, ori cu Rusia ori cu România, nu după cum bate vântul, azi cu vestul, mâine cu estul. Dezamăgire și neputință asta e tot ce simt eu acum. Și muuuulllttt dispreț...
P.S. De dimineață m-am trezit cu niște cuvinte în cap care mi-au tulburat întreaga zi. Grigore Vieru spunea într-un interviu : „ Copilăria mea a murit în 1946 când mi-am scos din cămară opincuțele, spălându-le, fierbându-le și mâncându-le de foame. De atunci mă urmărește mereu o cumplită frică, mi-e teamă de secetă...” Sunt sigură că oameni precum poetul au mai rămas, oameni care simt suferințele îndurate în timpul unui regim criminal, oameni care nu-și vând până și sufletul celui care ne-a fost călău.
Superb articolul... si tulburator in acelasi timp !
RăspundețiȘtergereAURELIAN:100% de acord cu continutul articolului; 9 mai este o sarbatoare a Europei si nici intr-un caz nu poate fi confiscata de un stat anume pentru scopurile sale politice actuale.
RăspundețiȘtergerePS: Lulu,p viitor ,in loc de "victimile" ,sa scrii "victimele":am observat asta de mai multe ori; in rest, ma bucur ca pot citi articole asa de frumos scrise
@Penoz, multumesc!
RăspundețiȘtergere@Aurelian, merci de corectare, iau in calcul. Stiu ca se scrie "victime" nu stiu exact cum de am scris asa. Dar oricum e bine ca exista un ochi vigilent care vede scaparile :)
Da, frumos articolul. Din pacate, cam asta-i mentalitatea si-n romania. Cred ca suferim cu totii de un acut complex de inferioritate, ne creste inima cand suntem laudati de cineva, ne bagam capul in nisip precum strutul daca ne critica cineva si-l uram iar daca cineva maraie la noi imediat ne guduram pe langa el, crezand ca asta e diplomatie.
RăspundețiȘtergereAn de an in preajma lui 9 mai cand citeam presa din RM eram intrigat ca ei o numesc Ziua Victoriei. Chiar?! Victoria cui? Si mai ales in ... defavoarea cui. Daca s-ar serba incheierea razboiului in Europa si s-ar face o ceremonie pacifista cu frunze de maslin si porumbei as accepta sarbatoarea.
RăspundețiȘtergereIn 1945, in ziua de 9 mai, Germania capitula si astfel se incheia pe batranul continent razboiul. Rusii numesc aceasta zi Ziua Marii Victorii. Stiu ei ce stiu. Ziua aceasta a deschis drumul sovietizarii estului Europei. Cam asa vad eu victoria lor.
Am afirmat mereu ca ceea ce ma impresioneaza mai mult este drama individuala. Mi-e greu sa rezonez la dramele colective. Dramele colective iti trezesc indignarea, compasiunea. Si cam atat. Drama personala, individualizata, este in schimb mult mai puternica. Ochii unui copil care plang dupa parintele care moare in fata lui, durerea din ochii unei mame care isi pierde copilul, suferinta parintilor care isi pierd feciorul in razboi. Drame individuale. Luate fiecare pe rand. Privite fiecare prin sufletul chinuit al celor care le-au trait. Desfac astfel drama colectiva in milioane de drame individuale ca sa pot intelege nenorocirea pe care un razboi o produce. E ca in povestea aceea cu stelutele de mare. O stiti?
Se zice ca o furtuna pe mare facuse ca zeci de mii de stelute de mare sa fie aruncate pe tarm de catre valurile marii. Un baietel a iesit dupa furtuna pe plaja si lua in manuta cate o steluta si apoi o arunca in mare. Un domn care era si el pe plaja observa pe baietel si ii spune. Ce faci tu e lipsit de sens. Nu vezi cate sunt. Ce conteaza acolo o steluta in plus sau in minus. Baietelul se opreste, deschide palmele in care tinea o steluta de mare si zice: Pentru ea conteaza.
Indiferent de nedreptatile pe care finalul razboiului le-a produs ulterior unei bune parti a Europei, sfarsitul unui macel care a indurerat si indoliat milioane de familii nu poate sa fie decat salutar. In ziua de 9 mai eu vad aparenta pace care a cazut peste Europa si ingenuncherea popoarelor est-europene. In ziua de 9 mai rusii vad ziua Marii Victorii.
@Daniel, daca pui alaturi drama milioanelor de oameni care au fost deportati in Siberia, a polonezilor, evreilor, a fiecarui soldat cazut pe campul de lupta, a fiecarei vaduve si a fiecarui copil orfan - oare nu ne-am ingrozi prea tare? Nu ne-am da seama ca exista atata suferinta si nedreptate? Ce sarbatorim de 9 mai? Victoria Armatelor sovietice impotriva germanilor. Victoria unui regim criminal care a facut atata rau!
RăspundețiȘtergereSA SARBATORIM!
RăspundețiȘtergerePATIMILE BASARABENILOR
A. PIERDERI UMANE ALE BASARABIEI SUB OCUPATIA SOVIETICA
I. PRIMA OCUPATIE SOVIETICA 28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941
In mai putin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentand 12.23% din populatia Basarabiei interbelice.
1. Arestari: – 48.000 persoane:
• Oameni politici care militasera pentru Unire, invinuiti de tradare, dintre care:
• 5 fosti deputati din Sfatul Tarii (Ion Codreanu, Leanca, Secara, Catelli)
• 1 fost senator
• Functionari civili si militari – transferati la Tiraspol pentru siguranta
• 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei –
2. Deportari – aproape 300.000 (in Nordul inghetat)
• 135.000 persoane pana in Septembrie 1940
• 19.200 persoane intre Octombrie-Noiembrie 1940
• 27.000 persoane in Decembrie 1940
• 100.000 persoane incepand cu 13-14 Iunie 1941
3. Ucisi – 30.000 prin impuscare sau tortura
• Orchestra Simfonica a Basarabiei este ridicata pe 3 Iulie 1940 din gara Chisinau la intoarcerea din turneu, dusa langa Orhei si impuscata in Valea Morii.
• 1.000 persoane (copii, femei, adulti) – langa Odesa impuscate prin peretii de lemn ai unui tren de marfa cu 22 vagoane care-I transporta in Siberia.
• 450 persoane – gasite (multe mutilate) in gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chisinau. Printre ei studenti, elevi, preoti, ceferisti.
• 87 persoane –Sediul NKVD, Chisinau (15 cu mainile legate in groapa comuna)
• 19 persoane – gasite la Sediul NKVD-Cetatea Alba
• 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 barbati si o femeie cu mainile legate)
4. TOTAL pierderi umane in prima ocupatie sovietica
• Deportari: 300.000
• Ucisi: 30.000
• TOTAL: 330.000
II. A DOUA OCUPATIE SOVIETICA – 23 August 1944
1. Deportari
• 250.000 persoane intre 1944-1948
• 11.324 familii 6 Iulie 1949
• 300.000 persoane intre 1954 – 1964 (in Rusia si Kazahstan)
2. Morti prin infometare provocata de Stalin
• 300.000 persoane
3. TOTAL pierderi umane in a doua ocupatie sovietica
• Deportati: 875.000
• Morti: 300.000
• TOTAL: 1.175.000
III. TOTAL PIERDERI UMANE IN CELE DOUA OCUPATII SOVIETICE
• 330.00 – Prima ocupatie sovietica
• 1.175.000 – A doua ocupatie sovietica
• 1.505.000 – TOTAL PIERDERI ROMANESTI
B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA
Judetele Hotin (Nord), Ismail si Cetatea Alba (Sud) sunt incorporate Ucrainei la 2 August 1940.
C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMANE IN BASARABIA DUPA CAPITULARE
1. Deportari
• 180.000 soldati si ofiteri (doar cateva mii s-au intors)
2. Executati prin impuscare in lagar (Katin romanesc)
• 50.000 soldati si ofiteri (schelete descoperite in mlastinile de la Balti).
SA SARBATORIM!
RăspundețiȘtergereTRAIASCA DE-A PURUREA CALAII RUSI OCUPANTI!
PATIMILE BUCOVINENILOR
In 1940, Romania a fost fortata sa cedeze catre Uniunea Sovietica un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, in urma ultimatumului primit in luna iunie a aceluiasi an.
Imediat ce administratia si armata romana au fost evacuate, trupele din Armata Rosie si NKVD au ocupat teritoriul.
Listele Deportarilor
NKVD-ul a intocmit primele liste ale „tradatorilor de tara”, cei cu rude in Romania sau banuiti ca vor sa fuga in Romania, care au fost deportati la munca fortata:
• 7 Decembrie 1940 – 1.294 persoane
• 1 Ianuarie 1941 – 1.085 persoane
Reprimarea Incercarilor de Refugiere
19 Noiembrie 1940
105 persoane (40 familii) au incercat sa treaca in Romania – din Suceveni
• Ucisi: 3
• Raniti: 2 raniti (capturati)
• Refugiati in Romania: 100 (5 raniti)
• Deportari: toate rudele celor 105 persoane
6 Februarie 1941
500 persoane au incercat sa treaca in Romania – din Mahala, Cotul-Ostritei, Buda, Sirauti, Horecea-Urbana, Ostrita
• Ucisi: cca. 400 ( N. Merticar, N. Nica, N. Isac – organizatori)
• Arestati: 44
• Condamnati la moarte: 12
• Condamnati la 10 ani munca silnica: 32
• Refugiati in Romania: 57
• Deportari in Siberia: toate rudele celor 500 persoane
Masacrul de la Fantana Alba – 1 Aprilie 1941
• 2.000- 3.000 persoane din Patrautii de Sus, Patrautii de Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni in coloana pasnica purtand in fata un steag alb si insemne religioase s-au indreptat spre granita cu Romania.
• In poiana Varnita, la 3 km de granita, au fost mitraliati de sovieticii ascunsi in padure.
• Supravietuitorii au fost urmariti de cavalerie si spintecati cu sabiile.
• Ranitii au fost legati de cozile cailor si tarati in in 5 gropi comune sapate dinainte unde au fost ingropati de vii: batrani, femei, copii, sugari.
• Altii au fost arestati de NKVD-ul din Hliboca (Adancata), torturati si aruncati de vii intr-o groapa comuna din cimitirul evreesc peste care s-a turnat var nestins.
12-13 Iunie 1941
Peste 13.000 de romani au fost deportati in Siberia si Kazahstan