Lumea virtuală, online este plină de surprize. Când spui că deja ți s-a întâmplat cam tot ce era posibil și imposibil, se găsește întotdeauna cineva sau ceva care să te uimească. Sunt mulți oameni care, pur și simplu, ăși petrec majoritatea timpului de care dispun pe internet. Citind bloguri, jucând, informându-se, lucrând etc. Îndeletnicirile pot fi diverse încât nu are rost să le înșir tocmai eu. Eu am acest blog de un an și ceva. Puțin timp, desigur. La început, am pornit de la ideea că acesta va fi spațiul meu unde voi spune tot ce vreau eu să spun celorlalți. Fie că vreu să le mărturisesc eventualilor cititori cum m-am îndrăgostit, fie să îmi exprim indignarea față de nedreptate sau corupție. Pe scurt, am vrut și vreau să scriu despre orice îmi trece prin cap. Niciodată nu mi-am propus să cenzurez comentariile, părerile , impresiile celorlalți. Și am respectat până nu demult această condiție, această autopropunere, dacă o pot numi astfel.
Cei care mă cunosc știu că sunt o persoană tolerantă, înțelegătoare. Cu toate acestea nu suport niciodată fățărnicia și prefăcătoria. Dar mai ales nu tolerez acuzațiile nefondate, cuvintele aruncate în obraz fără noimă. Recunosc, mi se întâmplă destul de rar astfel de situații neplăcute. Zilele trecute un cititor al blogului mi-a aruncat un potop de acuzații total nefondate. Am ales să moderez acele comentarii nu pentru că aș „ascunde adevărul” și „”fi fățarnică așa cum m-a acuzat acea persoană, ci pentru că pe blogul meu nu are dreptul nimeni să mă jignească. Nu tânjesc după cititori, după trafic. Cei cărora le place ceea ce scriu, cei care găsesc interesante și demne de citit subiectele și abordările mele sper să-mi dea dreptate. Le mulțumesc pentru că și-au exprimat de atâtea ori părerile, că le-au combătut pe ale mele cu argumente, că m-au corectat când am greșit sau când m-au dojenit dacă am fost prea răutăcioasă sau nedreaptă.
Vreau pur și simplu să nu fiu jignită la mine acasă. Blogul este casa mea. Astfel, îi rog pe cei care intră aici cu gândul de a comenta răutăcios, de a-mi ataca persoana și nu ideile să se lase păgubași și să-și caute alt blog să-l bântuie. Bunul simț pentru mine are o mare valoare. Atât timp cât eu nu adresez nimănui injurii, cuvinte grele, dureroase am pretenția să nu-mi fie „dăruite” nici mie astfel de lucruri. Cer prea mult? Doar puțin bun simț...
Sunt de acord cu tine.
RăspundețiȘtergereVânătorule, degeaba comentezi, aici nu vei mai fi binevenit decât atunci când îți va trece răutatea și voi comenta la subiect, fără a mă jigni. În caz contrar - cautăți alt blog să-l bântui. Data viitoare nu doar te cenzurez, ci îți blochez IP-ul.
RăspundețiȘtergereAURELIAN:Draga Lulu,sunt total de acord cu cele de mai sus si iti sugerez sa nu ii mai raspunzi Vanatorului-de-neuroni;iti consumi energia aiurea.Pentru cei ca el exista azile specializate ,de exemplu spitalul Salpetriere din Paris:) Sa ii uram insanatosire grabnica.
RăspundețiȘtergere...In orice miscare politica sau religioasa, exista si fanatici care isi dedica intreaga viata acestora.Ei judeca pe oricine,acuza,lovesc,cauta dusmani chiar si acolo unde nu exista,distrug uneori fara voie oameni nevinovati. Acesti oameni trebuie ocoliti cu fermitate si eleganta.
Astept cu interes si placere sa lecturez viitoarele tale articole.
PS: Te-am vazut intr-un filmulet pe youtube;ti-am auzit astfel pentru prima oara vocea;mi s-a parut ca nu ai accent moldovenesc;daca te-as fi intalnit mai inainte intamplator, as fi crezut ca esti dobrogeanca de la Tulcea sau braileanca;) Oricum,te-ai descurcat bine.
Vai, Aurelian! Filmul realizat de GIRB m-a luat pe nepregătite. În zilele mele bune mă descurc mai bine decât atât :)) dar mulțumesc, ești gentil ca de obicei. Cât despre vânător - câinele latră, caravana trece... Degeaba încearcă să comenteze, nu mai este binevenit aici.
RăspundețiȘtergereRăutăcioșii nu trebuie luați în seama... Nu are sens sa lupți cu asa persoane. Ignora-i și gata!
RăspundețiȘtergereBunul simt e necesar oriunde. Cine are un simt il manifesta peste tot (atat in mediul real cat si in cel virtual). Nu suntem cu nimic diferiti pe internet decat in viata de zi cu zi. E drept ca uneori purtam masti, mai ales pe net. Insa orice masca devine greu de purtat pe termen lung. Finalmente sfarsim in a ne comporta asa cum ne sta in educatie.
RăspundețiȘtergerede acord cu tine, Lulu
RăspundețiȘtergere