Grigore Vieru – poetul și sufletul românilor din Basarabia

            Acum 20 de ani copiii din Basarabia deschideau cu drag primul lor Abecedar în limba română, cu alfabet latin. După mai bine de jumătate de secol, limba română revenea la ea acasă, în Basarabia, în fiecare școală, pe stradă, dar mai ales în sufletele noastre. Doar cei care au simțit cu adevărat cât de mincinoasă ne fusese până atunci existența, au putut aprecia la adevărata valoare minunea care ni se întâmpla.

            Acel prim Abecedar, intitulat Albinuța ne-a fost dăruit cu dragoste de Grigore Vieru. Cu poeziile sale am crescut, am adormit seară de seară cu melcul singuratic, le-am recitat cu drag de ziua mamei sau de ziua limbii române. El a scris despre toate, dar cel mai frumos a reușit să încondeieze în fiecare vers sufletul basarabenilor. Nici un poet român n-a cântat mai frumos și totodată atât de simplu făptura iubită a mamei. Și poate că nici un poet român n-a cântat cu atâta jale și dor durerea de a fi lipsiți de limba maternă.

            Am putea spune multe despre Grigore Vieru. Am putea evoca anii în care a luptat cu penița și cuvântul pentru revendicările noastre identitare, când a luptat împotriva rușinii de a ne numi limba – moldovenească, o invenție sovietică odioasă. Grigore Vieru a fost unul din puținii și extrem de puținii oameni de cultură din Basarabia care s-a remarcat nu doar prin curajul sau talentul literar incontestabil, dar și prin simplitatea caracterului său. L-am văzut doar de 2 ori, dar de fiecare dată am fost uimită de blândețea și rara înțelepciune a vorbelor sale.

            Ca filolog mi-e rușine să recunosc și să remarc faptul că tocmai Grigore Vieru este studiat prea puțin în școlile din Basarabia și deloc în cele din România. Mi se pare o nedreptate de neiertat. Datorită oamenilor ca el, astăzi dincolo de Prut se mai vorbește limba română și nu suntem niște rătăciți. am putea să-l comemorăm și 100 de ani și tot degeaba ar fi. Poeziile, discursurile publice, articolele sale ar trebui să se regăsească în cărțile de istorie și de limbă română pentru că ele sunt simbolurile noastre culturale, sunt îndemnurile către dreptate, pildele de adevărată dragoste umană și de prețuire a patriei, a identității și a limbii noastre.

            Doar așa ar rămâne în amintirea noastră, a tuturor românilor, îndrumătorul și luptătorul poet născut la Pererîta. Plecarea lui de acum 2 ani ne-a lăsat mai puțini în lupta pentru reafirmarea noastră identitară. Dar ne-au rămas pentru totdeauna învățăturile sale, un exemplu extraordinar de sacrificiu și dragoste umană. 

   
Pentru SpreVest.ro