Nu sunt iubitoare de știri tip cancan sau ce mai fac vedetele, ce cățel și-au cumpărat, cât au plătit o tunsoare sau ce bijuterii poartă. Nu sunt genul de persoană care să piardă timpul cititnd astfel de știri. Accidental însă mai dau peste ele căci în societatea noastră, practic, îți sunt băgate pe gât, ești sufocat de ele. Admit însă că sunt persoane care sunt interesate și n-am nimic cu ele. Singuri alegem cum petrecem timpul.
Acum vreo 2 zile am dat peste știrea aceasta – Cele mai bogate femei din lume. Am aruncat o privire și am închis pagina fără să ajung la sfârșitul textului. Astăzi am citit însă o altă știre care m-a făcut să revin la prima. E istoria zguduitoare a unui copil de 6 ani bolnav de sida care a fost abandonat de toată lumea după moartea părinților săi. Și nu e singurul destin tragic care ar trebui să ne trezească compasiunea și umanitatea din noi. Așa că am revenit la prima știre, citind-o în întregime și uimindu-mă că sunt oameni pe lumea asta care adună ca nebunii averi uriașe. Averi uriașe care le garantează nu doar o viață lipsită de griji, ci și una plină de plăceri, călătorii, cumpărături extravangate, diamente etc. Mă întreb ce pot face cu atâția bani? Oare atunci când vor muri vor avea sicriu bătut cu perle aurii sau safire? Vor lua cu ei aceste averi uriașe? Puțini oameni bogați au sufletul la fel de bogat și de milostiv. De aceea nu există un echilibru între bucurie și durere, suferință și fericire, mărinimie și zgârcenie. De-aș avea averile lor aș vrea să fac multe și aș face altfel de alegeri. Pentru mine nu sunt importante diamantele sau rochiile de milioane de euro. Aș dona bani pentru studiile medicale pentru găsirea unor remedii ale bolilor ce distrug și răpesc atâtea vieți – cancerul, sida etc. Aș vrea să ofer copiilor posibilitatea de a avea într-adevăr copilărie și familii. Aș vrea să avem mai multă grijă de sufletul nostru, nu de haine, pantofi și mașini luxoase. Și nu e greu să faci asta. Cu o avere de 12 miliarde de euro oare câte familii ar beneficia de o viață decentă? Câte studii medicale ar fi sponsorizate pentru a efectua cercetări? Câți oameni bolnavi s-ar putea opera? Câte grădinițe, cămine și case de bătrâni sau copii au ri mai mult decât îndestulate?
Nu-mi stă în fire să judec oamenii, dar în astfel de cazuri mă răzvrătesc împotriva unor astfel de lucruri. Natura umană își arată adevărata față – suntem niște animale egoiste prin excelență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu