Adevărat, a Moldovei e Basarabia…
Mihai Eminescu
Dacă Bucovina și mai cu seamă Maramureșului Eminescu atribuia o origine fabuloasă de patri primă a dacoromânilor, Basarabiei îi revine rolul de patrie istorică. Cel puțin așa își exprima Eminescu dragostea față de pământul Basarabilor în articolele sale. Noi, românii, l-am cunoscut și continuăm să-l cunoaștem ca mare poet, ca pe un spirit puternic și creativ. Astăzi, de 15 ianuarie îi sărbătorim ziua nașterii, ne aducem aminte că a fost un geniu care după cum am auzit pe cineva spunând în glumă a avut „nesimțirea” să scrie prea mult… Desigur, remarca este una metaforică, insinuând de fapt că acest geniu al literaturii române ne-a lăsat o moștenire colosală, atât prin valoarea ei culturală, cât și prin volumul ei. Nu doar atât, aceasta este un element unificator căci aparține nou, tuturor, indiferent dacă suntem din Bucovina, Vidin sau România de astăzi.
Eu am crescut cu versurile lui Eminescu și cu poeziile lui Grigore Vieru. Fiecare dintre cei doi mi-au marcat, în mod diferit, formarea mea ulterioară de filolog și iubitoare de cultură. N-aș vrea să scriu însă acest articol, referindu-mă la minunatele poezii ale poetului născut la Ipotești. Mai degrabă mi-ar plăcea să vorbesc despre activitatea de publicist și mai ales atenția acestuia dedicată Basarabiei.
„A rosti numele Basarabiei e una cu a protesta contra dominațiunii rusești” sau „Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nu se megieșa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept aș nostru și cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecilea încă și până în veacul al nouăsprezecelea”… Ne întrebăm atunci cum să nu fie un pământ al tău dacă e cucerit cu plugul? Eminescu în articolele sale despre Basarabia prezenta istoria ca pe o roată strivitoare și regeneratoare în același timp, pledând pentru păstrarea conștiinței naționale. Cedarea acestui teritoriu Rusiei a fost criticat în activitatea de publicist a lui Eminescu nu dur, ci foarte dur. Era un luptător al valorilor culturale românești, iar pierderea Basarabiei era considerată drept un comportament de ignorare a românilor care rămăseseră dincolo de Prut fără a-și dori acest lucru.
„Trist este când o nație mică, în loc de a sta cuminte și a căuta să tragă folos dintr-o situație pacinică garantată de toate puterile, își iese din minți și sfâșie ea însăși tractatul ce-i asigură acea situație. [...] Deci Basarabia s-a dus de unde nu se va mai întoarce, în sânul negrei străinătăți. în zadar moldoveanul va mai privi în zile senine din vârful Ceahlăului în zarea depărtată Ismailul, Cahulul, Bolgradul și țărmii Mării Negre, în zadar va vedea departe, ca margine a orizontului său, Cetatea Albă și Chilia; ceea ce va vedea din punctul din care Alexandru Voievod cel Bun va fi rotit chii pentru a-și măsura țara cu agerimea lor, ceea ce va vedea va fi pământ înstrăinat în zadar își va aduce aminte omul cunoscător de cele petrecute…”
Nu cumva Eminescu ne-a oferi întotdeauna o dureroasă lecție de istorie? Nu cumva a plecat pentru totdeauna Basarabia în neagra străinătate? Nu cumva voci precum cea a poetului astăzi sunt prea stinse sau lipsesc cu desăvârșire? Mi-aș dori să ne aducem aminte, noi toți, români din Cahul, Soroca, Botoșani și Timișoara, că personalități precum Eminescu au fost imboldurile și încurajările pe care le-a primit un întreg popor să nu renunțe la ceea ce au mai sfânt – limbă, istorie, identitate, cultură. Aș vrea ca atunci când îl comemorăm pe Eminescu să nu ne aducem aminte doar de „Luceafărul”, „Somnoroase păsărele” și „Scrisoarea I”, ci să încercăm fiecare în sufletul său să-și aducă aminte și de Basarabia părăsită. De Basarabia rătăcită și să ne asumăm această greșeală prin care un teritoriu al românilor a fost înstrăinat.
Eminescu este pentru mine nu doar un mare poet, ci și publicistul care a luptat pentru cauza Basarabiei atunci când mai toți se prefăceau că această problemă nu există. El este acel care n-a uitat că și dincolo de Prut, spiritul românesc este viu chiar și astăzi, indiferent dacă oamenii își spun moldoveni și sunt mai rătăciți.
Pentru SpreVest.ro
P.S. În video este colega mea Dina Cepeliuc, cântând superb.
ADEVARATUL Eminescu a fost cenzurat,ascuns,INTERZIS DE OCUPANTII RUSI.
RăspundețiȘtergereAbia cunoscandu-l pe ADEVARATUL Eminescu am fi inteles de ce A FOST ASASINAT IN CHINURI GROAZNICE prin INTOXICAREA DELIBERATA CU MERCUR in cantitati uriase pe baza unui diagnostic INCHIPUIT de agentii OHRANEI(viitorul KGB)si Austro-Hungariei.
ACESTA ESTE ADEVARATUL Eminescu:
„Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. (…)Nenorocirea cea mare, ce ni se poate întâmpla, nu este dacă vom pierde şi rămăşiţa unei preţioase provincii pierdute: putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român. (…)
Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ; noi nu primim nici un preţ.
Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic.
Românul care ar cuteza să atingă acest principiu, ar fi un vânzător.”
Dacă „dreptul nostru era dezbrăcat de putere şi nu putea să se apere aceasta nu e o dovadă că Moldova a renunţat vreodată la dânsul. Căci UN DREPT NU SE PIERDE DECÂT PRIN ÎNVOIREA FORMALĂ DE A-L PIERDE”.
Eminescu a trăit drama pierderii proaspăt recâştigatei Basarabii şi s-a exprimat foarte ferm împotriva acceptării pretenţiilor Rusiei:
„Trebuie să stăm de pază şi să nu dăm decât morţi acest pământ de sub picioarele noastre.
Da!
Chiar dacă Rusia ar fi destul de aspră ca să-1 ia de la noi; noi înşine nu îl putem da sub nici un pretext, căci de acest pământ e legată demnitatea noastră, de la acest pământ atârnă viitorul nostru.” (…)
„Cuvântul nostru este: de bună voie niciodată, cu sila şi mai puţin.” -Mihai Eminescu
EMINESCU A FOST ASASINAT de agenţii Austro-Ungariei şi ai Ohranei ţariste.
RăspundețiȘtergereEminescu a fost anihilat. Este prima victimă a psihiatriei folosită ca armă politică. Există dovezi care atestă că agenţii Austro-Ungariei, ai Imperiului Otoman şi ai Imperiului Rus urmăreau atent orice tendinţă unificatoare din teritoriile româneşti. Mihail Kogălniceanu trasase indirect reperele devenirii naţionale prin intermediul revistei “Dacia literară” de la 1840. Se năştea o generaţie fără egal în istoria noastră.
În numele raţiunii de stat
Atât de tânărul Eminescu avea să se implice în comemorarea lui Ştefan cel Mare la Putna, adică sub nasul agenţilor chezaro-crăieşti. Aşa era “scris” în memoria colectivă ca poetul să participe la crearea societăţii secrete “Carpaţii” în ziua de 24 ianuarie 1882! Militanţii pregăteau reîntregirea naţională, băgându-i pe agenţii imperiali în alertă. Mai are rost să întinăm memoria Mentorului Junimii, aşa cum au făcut-o alţii înaintea noastră? Asocierile făcute de profesorul Nicolae Georgescu provoacă oroare. Un om de rafinamentul lui Titu Maiorescu, care scrie în jurnalul intim: “Astăzi am luat masa cu Majestatea Sa”, nu putea să coboare atât de jalnic. Şi totuşi. Venerabilul Petre Carp îi scria de la Viena aceluiaşi Titu Maiorescu fatidicul mesaj: “Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”. La societatea “Carpaţii” ajunge şi Ioan Slavici, care a dedicat frecvent rânduri patetice pentru “drăguţu de-mpărat”. Ecaterina Szoke Magyarosy, soţia lui Slavici, la care poetul stătea în gazdă, îi scria şi ea lui Maiorescu: “Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte reu”. Poetul îi relatase lui Ion Creangă cu un an înainte că şi-a cumpărat un pistol: “Îmi este frică să nu mă ucidă cineva”.
Victima alianţelor geopolitice
RăspundețiȘtergereNicolae Georgescu face trimitere la Nota informativă din 1882 (foto) trimisă de Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, către împăratul Franz Iosef: “Eminescu, redactorul şef al ziarului “Timpul”, a făcut propunerea ca studenţilor transilvăneni de naţiune română, care umblă pe la şcolile de-aici pentru învăţătură, să li se încredinţeze pe timpul vacanţei lor acasă ca să lucreze pentru pregătirea publicului în favoarea unei Dacii Mari”. Să fie aici rodul teoriei conspiraţiei? Poetul se mişca însă într-o lume periculoasă. A doua zi după ce România a semnat tratatul de “neagresiune” cu Imperiul Austro-Ungar şi cu Berlinul, Eminescu era scos de la nebuni şi dus cu trenul la alt balamuc la Viena. Intoxicarea cu mercur avea să fie fatală. Ne aflăm în sfera unei parabole teribile. Frizerul poetului povesteşte momentul morţii: “Ia ascultă, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbăm şi să te învăţ să cânţi “Deşteaptă-te, române!” (…) Şi a început să cânte “Deşteaptă-te, române!”, şi eu după el. Cânta frumos, avea voce. Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova şi, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat şi cu sângele şiruindu-i pe haine, spunându-mi: “Ăsta m-a omorât!”. (Nicolae Georgescu, “Boala şi moartea lui Mihai Eminescu”). Alte detalii apar în lucrarea lui Constantin Barbu, “Codul invers – arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului Mihai Eminescu”. După Congresul de la Berlin din 1878, când Basarabia a fost oferită pe tavă Rusiei, revolta acestui luptător fără egal prin cuprindere atinge paroxismul. Agenţii Ohranei ţariste îşi intensifică urmărirea, după cum arată arhivele de la Sankt-Petersburg. Germania dorea să atragă Regatul Român prin intermediul Vienei. Rusia avea interese opuse în regiune. În 1883, Alexandru de Battenberg, principele Bulgariei, este înlăturat, iar Stambulov a propus încoronarea lui Carol I pe tronul de la Sofia. Viena dorea acelaşi lucru, pentru îndepărtarea Bucureştiului de Transilvania. Rusia proiecta un nou regat, alcătuit din Bulgaria, Rumelia, Macedonia şi Dobrogea. Eminescu a intuit perfect marile jocuri geopolitice ale vremii. Cancelarul Otto von Bismarck l-a primit în audienţă pe ambasadorul Petre Carp şi i-a spus că Regatul Român trebuie să privească spre Orient şi să lase Transilvania în pace. Eminescu nu putea accepta asemenea viitor pentru ţara lui. Carp a făcut o excelentă prezentare în faţa cancelarului Bismarck, pe care îl informează cu privire la răpirea Basarabiei, a judeţelor Cahul, Ismail şi Bolgrad, despre ortodoxie şi despre strategiile de deznaţionalizare a românilor, aplicate de ruşi, cu mult mai periculoase decât politica de maghiarizare. 1883 era un an al noilor proiecte de alianţe europene. Eminescu prezintă politica de maghiarizare a numelor româneşti din Transilvania şi îl critică vehement pe Carol I pentru lipsa de implicare. Tot ce scria era urmărit atent la Palatul Regal. Pe 28 iunie 1883, Viena rupe relaţiile diplomatice cu Bucureştiul pe o durată de 48 de ore. Bismarck îi trimite o telegramă lui Carol I şi ameninţă România cu războiul. Regele şi regina Elisabeta, primul-ministru Ion C. Brătianu, Petre Carp şi Titu Maiorescu pleacă în Germania să potolească spiritele. D. A. Sturza, ministrul afacerilor externe, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu se duc la Viena. Aici, Grădişteanu îşi cere scuze personal pentru că a organizat la Iaşi dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, unde s-a citit “Doina” lui Eminescu. Tot ce se făcea aici se ştia în cele trei capitale de imperii. Aşa că trebuiau “potoliţi” naţionaliştii. Începe arestarea ziariştilor, iar lui Eminescu i s-a pregătit casa de nebuni.
Victima alianţelor geopolitice
RăspundețiȘtergereNicolae Georgescu face trimitere la Nota informativă din 1882 (foto) trimisă de Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, către împăratul Franz Iosef: “Eminescu, redactorul şef al ziarului “Timpul”, a făcut propunerea ca studenţilor transilvăneni de naţiune română, care umblă pe la şcolile de-aici pentru învăţătură, să li se încredinţeze pe timpul vacanţei lor acasă ca să lucreze pentru pregătirea publicului în favoarea unei Dacii Mari”. Să fie aici rodul teoriei conspiraţiei? Poetul se mişca însă într-o lume periculoasă. A doua zi după ce România a semnat tratatul de “neagresiune” cu Imperiul Austro-Ungar şi cu Berlinul, Eminescu era scos de la nebuni şi dus cu trenul la alt balamuc la Viena. Intoxicarea cu mercur avea să fie fatală.
Alte detalii apar în lucrarea lui Constantin Barbu, “Codul invers – arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului Mihai Eminescu”. După Congresul de la Berlin din 1878, când Basarabia a fost oferită pe tavă Rusiei, revolta acestui luptător fără egal prin cuprindere atinge paroxismul. Agenţii Ohranei ţariste îşi intensifică urmărirea, după cum arată arhivele de la Sankt-Petersburg. Germania dorea să atragă Regatul Român prin intermediul Vienei. Rusia avea interese opuse în regiune. În 1883, Alexandru de Battenberg, principele Bulgariei, este înlăturat, iar Stambulov a propus încoronarea lui Carol I pe tronul de la Sofia. Viena dorea acelaşi lucru, pentru îndepărtarea Bucureştiului de Transilvania. Rusia proiecta un nou regat, alcătuit din Bulgaria, Rumelia, Macedonia şi Dobrogea. Eminescu a intuit perfect marile jocuri geopolitice ale vremii.
Of,a aparat de doua ori un material.Te rog sterge partea care se repeta.Articolul ii apartine lui Viorel Patrichi.
RăspundețiȘtergereIata si un fragment din "DUBLA SACRIFICARE a lui Eminescu"-Theodor Codreanu
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!"
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!"Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.
Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?", scrie el. „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus" s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele."
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.
Este închis ziarul L'Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară. La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L'Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.
Despre activitatea lui gazetărească nu se vorbeşte de obicei. Cu poeziile piaţa a fost supra-saturată. La un moment dat când auzeam de poezie şi Eminescu, îmi venea să dau cuiva în cap... "datorită" prefesoarei mele de lb. română
RăspundețiȘtergere”Adevărat, a Moldovei e Basarabia...”
RăspundețiȘtergere@"viacheslavkushter":
RăspundețiȘtergereNU EXISTA “LIMBA MOLDOVENEASCA”!
Este o inventie a Calaului OCUPANT Stalin.
NU EXISTA “republica moldova”!
Este o inventie a Calaului OCUPANT Stalin.
Exista DOAR poporul ROMAN,limba ROMANA si ROMANIA,urmasa DACIEI strabune!
Sa nu uiti asta NICIODATA "viacheslavkushter":
RăspundețiȘtergereNU EXISTA “POPOR MOLDOVENESC”!
Este o inventie a Calaului OCUPANT Stalin.
NU EXISTA “LIMBA MOLDOVENEASCA”!
Este o inventie a Calaului OCUPANT Stalin.
NU EXISTA “republica moldova”!
Este o inventie a Calaului OCUPANT Stalin.
Exista DOAR poporul ROMAN,limba ROMANA si ROMANIA,urmasa DACIEI strabune!