Ieri, în scara blocului unde locuiesc, mă întâlnesc cu două doamne. Prezentabile, respectuoase. Ieșisem până la magazin, iar la întoarcere le văd în fața blocului așteptând.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Vă putem reține un pic?
- Nu știu. Despre ce e vorba?
- Păi, iată, când ați coborât scările ne-am uitat așa la dumneata și am văzut multă nesiguranță în ochii dumitale. Credem că te putem ajuta.
- Wow! Știam eu că ochii sunt oglinda sufletului, dar până a ajunge într-acolo încât să „vedeți” nesiguranță în sufletul meu, e cale lungă!
- Nu, nu! În ce crezi dumneata?
- În ce cred eu? Cred că mă privește doar pe mine în ce cred, înțelegând unde vor cele două să ducă discuția. Din ce sectă sunteți? le-am întrebat.
- Vai, da nu suntem de la nici o sectă! Propăvăduim credința cea adevărată.
- Aham...
- Ai citit vreodată Biblia?
- De două ori când eram în liceu.
- Și nu ți s-a părut că astăzi oamenii nu mai respectă aproape deloc Biblia?
- Doamnă, Biblia a fost scrisă acum mai bine de 2000 de ani. Omul a evoluat, societatea e cu totul alta. Nu putem să ne conducem după niște legi și percepte ce au rămas învechite, ancorate în trecut.
- Da, dar noi respectăm cuvântul Domnului.
- Voi care?
- Noi care credem în Dumnezeu Iehova.
- Vai! Doamnelor, n-aș vrea să vă supăr, să vă jignesc, dar eu cred în alte lucruri decât voi. Nu am nevoie de ajutor, iar de voi avea, știu unde să merg după ajutor.
- Te vei duce la Biserică? Nu vei găsi prea mult ajutor acolo...
- Biserica și religia în general pot fi legate sau luate separat. Dacă nu merg la Biserică nu înseamnă că nu cred în Dumnezeu sau că nu încerc să mă conduc după niște reguli care mă fac să fiu mai bun.
- Păi tocmai asta e! Preoții sunt păcătoși. Cei din religia voastră, a ortodocșilor, cred că sunt cei mai tari și că pot prosti atâta lume. Păcătuiesc mai mult decât oamenii de rând. Sunt pedofili sau abuzează sexual de fete. La noi, părinții, nu sunt așa, sunt primii care respectă aceste reguli. S-au auzit multe despre preoți corupți și păcătoși, dar despre ai noștri niciodată.
- Oamenii sunt diferiți, iar preoții nu sunt sfinți, ci oameni obișnuiți. Greșesc la fel ca toți ceilalți semeni ai lor. Religia nu aparține preoților, iar Biserica este doar unul din locurile unde poți să te rogi Domnului. E adevărat, a devenim mai mult o instituție, dar rămâne casa Domnului. La fel de bine mă pot ruga acasă, sau în parc pe o bancă, sau în orice alt loc unde cred eu că voi găsi liniște sufletească. Nu vrea și nici nu pot fi constrânsă de reguli create de oameni. Când simt nevoia să mă rog atunci o fac. Noi toți ne naștem cu o religie, fie ea ortodoxă, catolică, iehova etc. Iar atunci la începututl vieții noastre nu suntem capabili să ne alegem religia. La maturitate deja nu mai simțim decât destul de rara să ne-o schimbăm pentru că am crescut cu ea. De mici am mers la biserică alături de bunici, am fost botezați sau am practicat alte ritualuri religioase. Sau nu.
- La noi oamenii nu sunt constrânși, iar cei săraci sunt ajutați de ceilalți mai bogați. Aceasta e adevărata milostenie.
- Nu, aceasta e adevărata manipulare pentru că cel sărac, ajutat să iasă din mocirlă, se simte obligat să creadă în astfel de milostenie. Adevărata milostenie ar trebui să fie acea în schimbul căreia nu ceri nimic.
- Da, da, vorbești ca mulți alții care au fost îndoctrinați și care nu știe mai nimic despre celelalte religii.
- Nu, vorbesc ca o persoană care știe suficiente despre propria religie în primul rând și care a citit suficient despre celelalte. Nu cred că le știu pe toate. Poate că nici nu vreau să le știu, dar sunt mulțumită cu atât, cu ceea ce știu, și cu religia pe care o am.
- Dacă te răzgândești te vom aștepta oricând în Casa Domnului ca pe oaia rătăcită.
Aici chiar nu mi-am putut reține un zâmbet, sesizând faptul că tocmai fusesem asemănată cu o oaie... Le-am lăsat pe cele două propăvăduitoare ale lui Iehova să meargă la alte „oi”, eu rămânând întreaga zi cu această discuție în cap. Mă întreb cum reacționează alți oameni și dacă încep să creadă într-o altă religie care sunt argumentele lor? Oare faptul că astăzi preoții au devenit mai coprupți e un motiv suficient de puternic încât să ne determine să renunțăm la credința noastră? Știu că cel mai adesea discuțiile despre religie, biserică și Dumnezeu sunt declanșatoare de păreri contradictorii, însă mi-e interesant să știu cum ați fi reacționat voi în locul meu.
AURELIAN: Pe vremea cand locuiam in Franta la Bastia (Corsica),am fost la iehovisti sa imi procur o Biblie in limba franceza pentru a imi imbunatati vocabularul in limba lui Moliere... Am jucat chiar fotbal odata cu cativa dintre ei,erau foarte politicosi :la un fault de joc,iti intindeau mana si rosteau ceremonios:"Excusez-moi,Monsieur; vous etes en regle?" Am discutat despre pasiunea lor: se ajutau intre ei de fiecare data si in plus cedau 10% din venitul lor congregatiei lui Iehova
RăspundețiȘtergereNu am nimic împotriva oamenilor care cred în acelaşi Dumnezeu, dar se numesc un alt soi de creştini decît ortodocşii. Dar, sincer, nu-mi place deloc cînd, pe stradă, în parc sau în troleibuz, mi se spune că sînt o femeie de treabă şi că merit mai mult decît am, ceea ce înseamnă că acel "mai mult" îl pot obţine citind cărţile lor sau mergînd în casele lor de rugăciuni...
RăspundețiȘtergereMie mi s-a întâmplat cam la fel. S-au apropiat de mine 2 doamne care m-au întrebat dacă ştiu eu cine a creat tot ceea ce fotografiez :)) Scenariul e cam acelaşi :D
RăspundețiȘtergereReligia este o optiune. Nu te nasti cu ea. Este o alegere personala, chiar daca face parte din traditia unei familii sau a unui popor. Sunt nascut intr-o familie care se pretinde a fi ortodoxa. Am fost la Biserica doar la ocazii gen inmormantari, botezuri si la cateva zile de Inviere (Paste). Fapt pentru care eu nu ma pot considera un ortodox. M-am dus la Biserica din obligatie (fata de parinti, bunici, frati) dar am asistat pasiv la ceremonial. Biblia am citit-o. Nu la rand (capitol cu capitol in ordinea in care exista in Carte), ci secvential (pe sarite) si uneori chiar repetat (adica reveneam asupra unor capitole sau versete care imi placeau sau ma intrigau).
RăspundețiȘtergereUneori cred in D-zeu. Alteori ma indoiesc de el. Uneori cred si in Biblie dar de multe alte ori am senzatia ca ea e doar rodul imaginatiei, dorintelor sau temerilor celor care au scris acele texte.
Totodata, nu pot sa neg rolul pozitiv al religiei in educatia unui copil si in coeziunea unei familii (atunci cand este practicata regulat, sistematic, cand devine un mod de viata) la fel cum nu pot nici sa nu vad efectul ei nociv cand e transformata in bigotism sau fanatism.
Am dorinta asta de a ma clarifica pe mine insumi dpdv religios pentru ca mi`ar placea sa imi cresc copilul cu sentimentul ca apartine unei anumite comunitati. Am o fetita de 4 ani, pe care nu am botezat-o (in ciuda presiuni familiei mele si a familiei sotiei), gandind ca religia este ceva personal si daca o sa vrea sa faca acest lucru (sa se boteze) o poate face singura la o varsta la care sa fie o alegere personala. Acum ma intreb daca cumva la scoala, cand o sa fie intrebata ce religie are, nu o sa se simta stanjenita ca nu are nici o religie, ceea ce o sa ii creeze frustrari si diferentieri negative vis a vis de ceilalti.
Oricum un mod agresiv de a face propaganda unei religii mi se pare ineficient si agasant. Finalmente religia este doar o alegere personala.
@ Aurelian, eu am avut colegi de clasă penticostali și niciodată n-au încercat să mă convingă sau să mă convertească. Din contra, eu am mers la o adunare de-a lor din curiozitate, să văd, spre comparație, cum decurg ritualurile lor religioase.
RăspundețiȘtergere@Tatiana, nici eu n-am nimic împotriva oamenilor care cred în Iehova, Allah sau oricine altcineva. Pentru mine important e să fie om bun și să se conducă după niște reguli care să fie etice. Abordarea pe străzi sau chiar în propriile case mi se pare, cum spunea și Daniel, agasantă, ineficientă și extrem de supărătoare.
@Liuda, în Suceava? De fapt, dacă ți s-a întâmplat aici în oraș, nu mă mir doar nu stăm departe una de cealaltă. Poate erau aceleași „propăvăduitoare” :)
@Daniel, mă bucur să citesc și să descopăr la tine (și în general la oameni) o gândire atât de echilibrată și o logică frumoasă. Desigur, la o oarecare vârstă, religia este o opțiune, dar majoritatea familiilor optează pentru o educație religioasă în ceea ce-i privește pe copii. Eu mă bucur că atunci când eram mică mama mă lua cu ea la biserică pentru că, deși nu înțelegeam mare lucru din ritualurile și slujbele religioase, am învățat ce este bunătatea sufletească, milostenia, dragostea și sacrificiul. Plus la acestea am învățat să când în cor, să am responsabilitate și să fac parte dintr-un colectiv (chiar dacă era corul bisericii). Nu știu ce să spun în privința fetiței tale, dacă se va simți stângenită sau nu ulterior din cauza opțiunilor religioase, depinde de educația pe care i-o vei oferi. Nu cred să te învinuiască pentru acest gest, în principiu fiecare dintre noi avem dreptul la opțiune.
Termenul pentru această propovăduire ar fi - prozelitism, cum te sîcîie la cap, am avut mai multe întîlniri cu persoane de acest gen, am încercat să discut cu ei, dar ei tot fug prin frînturi din biblie, aşa că nu ne-am înţeles. Însă aş relata cazul unei profesoare, care a fost vizitată în prima zi de nişte propovăduitori, ea din amabilitatea le-a acordat timp şi i-a ascultat, a doua zi se trezeşte iarăşi cu aceste persoane în uşă, iar le acordă timp, a treia zi povestea se repetă, la care profesoara amabil i-a rugat să nu o mai deranjeze. Şi a scăpat de tiranie...
RăspundețiȘtergereMă bucur pentru tine, că eşti o creştină ortodoxă care-şi cunoaşte credinţa şi nu ai lepăda-o pentru orice altă rătăcire.
Doamne ajută!
@Veaceslav, dacă le acorzi timp din respect, ei consideră că e o acceptare tacită a companiei lor și a ceea ce propăvăduisc. Niciodată nu fac așa ceva. Sunt creștină, deși la biserică acum merg mai rar și doar atunci când simt eu că într-adevăr trebuie să merg. Și chiar și atunci, prefer locruile tihnite, unde să combin liniștea fizică, exterioară cu cea interioară.
RăspundețiȘtergere