Cine spunea că teatrul absurdului a apus odată cu marele Ionesco s-a înșelat. Sau nu știa de existența Republicii Moldova. Politica aici e mai mult decât o simplă bălăcăreală dintre partide, lideri politici sau rivali. E o piesă de teatru unde absurditatea și stupiditatea sunt la ele acasă. Actorii chiar joacă bine, iar decorul e perfect. Voronin îl numește pe Ghimpu „bolnav la cap”, iar Chirtoacă nu-i decât un oligofren. Mai mult decât atât, Vlad Filat „are apucături”, iar AIE mai că seamănă cu Hitler, făcând uz de teroare și frică. Unii oameni nici măcar nu se aud când rostesc niște cuvinte și nici nu gândesc atunci când spun ceea ce spun. Adică s-a găsit tocmai Voronin să vorbească de guvernarea prin teroare și frică. Vorba aceea „prostul nu-i prost destul dacă nu e și fudul”. Întrebarea pe care mi-o adresez în acest moment e următoarea – unde pot duce toate aceste lucruri? Unde ne vor duce aceste acuzații reciproce, această vântătoare de greșeli a celuilalt, aceste împroșcări reciproce cu noroi? Nu prea departe, eventual înapoi, dar nici într-un caz înainte. Avem probleme mult mai spinoase, probleme ce necesită rezolvare, politicienii în schimb merg pe un alt principiu – mai întâi îl dobor de celălalt și apoi îmi fac ce mi-am propus (în cazul în care și-a propus să facă ceva!). Schimbările sociale din Basarabia de vreo doi ani sunt extrem de interesante de urmărit. Politica se schimbă, se transformă, are spasme. Societatea e însă din ce în ce mai confuză. Ba facem referendum, ba nu-l mai facem. Ba modificăm constituția țării (inclusiv articolul 13 care este una din nedreptățile din cele mai strigătoare la cer care i s-au făcut acestui popor), ba n-o mai modificăm căci ne dăm în cap singuri. Mai nou e la modă transhumanța dintr-un partid politic în altul. Ieri comunist, mâine liberal. Și tot așa. Cu alegerea președintelui e și mai dificil. Fiecare partid vrea să vină cu propriul candidat. Și AIE tot? Atunci, mă întreb, unde-i unitatea pe care o etalează fals peste tot? Nu ar fi mai înțelept ca blocul politic să propună poporului un singur candidat? Asta nu pentru că așa vreau eu, ci pentru că e mai sigur, mai înțelept, ar câțtiga mai multă încredere din partea electoratului. Dar, știți voi, orgoliile sunt mari și greu de potolit... Personal nu mi-aș dori ca AIE să-l propună pe Marian Lupu președintele țării. Nu e demn de încredere, e fals și e moldovean după cum a afirmat el însuși. Lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Nu m-aș mira să fie și el un al doilea Roșca și să ne vândă fără scrupule.
Pentru SpreVest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu