La mulți ani frumoși tuturor femeilor!

Deși abia perceptibil și sfios, aș spune, primăvara face primii pași pe meleagurile noastre. Și o dată cu ea vine și buna dispoziție, primele raze de soare călduț, primele flori gingașe de ghiocei și brândușe, dar și primii grauri pe pervazul camerei, căutând firmituri. 

Primăvara întotdeauna mi-a reîmprospătat starea sufletească și o simt de fiecare dată ca pe o renaștere a spiritului, a aspirațiilor, precum și natura renaște în fiecare an, în fiecare primăvară. 


Primăvara aduce cu sine și ziua aceasta în care ne felicităm mamele, surorile, prietenele, iubitele. Nu sunt adepta unor zile predestinate, a zilelor înscrise riguros în calendare în care iubim, ne exprimăm recunoștința față de femeile din viața noastră. Această zi de 8 martie îmi aduce aminte de felicitările pe care le făceam la grădiniță și, ulterior, la orele de educație tehnologică. Felicitările acelea simple, făcute din hârtie colorată, desenate cu creioane din ceară cu flori uscate și ață. Cine n-a făcut măcar o felicitare în copilărie pentru bunica, pentru mama sau pentru doamna învățătoare? Cine n-a făcut nu își poate da seama cât de scumpă mi-e această amintire, dar mai ales câtă emoție și dăruire puneam în acea hârtie frumos colorată! Apoi mai sunt mărțișoarele croșetate, împletite pe carton. Lucruri de mână, nu cumpărate de la tarabele de pe străzi unde fiecare mărțișor seamănă izbitor cu toate celelalte din oraș. 

Ce-am învățat din aceste amintiri - că valoare unui cadou nu se măsoară în cifrele bonului fiscal, ci în încărcătura emoțională și în gestul făcut de cealaltă persoană. În această zi nu refuz niciodată o floare dacă aceasta este dăruită cu drag și sinceritate. Mă gândesc la femeile din viața mea și le iubesc la fel în fiecare zi, nu doar astăzi. 

Dar dacă tot e o tradiție, draga mea mămică, draga mea surioară, dragele mele cumnate și la fel de dragele mele prietene, vă transmit un gând sincer, câte o îmbrățișare, o rază caldă de soare, dar mai ales vă doresc sănătate, zâmbete și apreciere din partea tuturor. La mulți ani frumoși tuturor femeilor!

Avem nevoie de sentimente


Ieri am citit ceva frumos. Le Dieu auqel les petits enfants adressent leurs prières ressemble étrangement à leur maman (Dumnezeul căruia se roagă copii mici seamănă cu mama lor). Mama este cea mai minunată ființă din lumea noastră, a fiecăruia. Mamele sunt capabile de sacrificii inimaginabile pentru copii lor. Dacă ar fi să închidem ochii și să ne aducem aminte fiecare etapă din viața noastră, să avem capacitatea să vedem acele momente în care, copii fiind, nici n-am știut că mama a stat trează o noapte lângă patul nostru fiindcă aveam temperatură, fiindcă tușeam sau aveam coșmaruri. Dacă am putea să le vedem lacrimile și bucuria atunci când le-am sunat să le spunem că am luat un examen greu, că ne-am angajat, că am început să iubim pe cineva. Dar mai ales dacă le-am putea citi fericirea atunci când le spunem că le iubim, că sunt cele care ne-am marcat viața, că ne-au educat ca să fim buni, milostivi și iubitori.

În societatea de astăzi, când ne limităm la a spune cuiva te iubesc doar când e 14 februarie sau Dragobete, sau 8 martie sau aniversarea, simplele gesturi de zi cu zi devin scumpe, de neprețuit. Ieri, citind aceste minunate fraze, mi-am adus aminte într-o clipă cele mai frumoase momente din copilărie, privirea blândă a mamei, glasul ei dulce cântând colinde, plăcinta coaptă de ea, florile îngrijite de ea, acea atmosferă familială caldă, armonioasă. Mi-e greu să cred că ne-am degradat în asemenea hal încât să le spunem mamelor, surorilor, prietenelor, soților și iubiților că-i iubim, că-i prețuim doar de 14 februarie sau de 8 martie. 

Am un mare regret la vârsta mea (încă neînaintată) - acela de a fi departe de părinții mei. Nu mă pot bucura de prezența mamei și nici de glumele tatei. Regret că nu-i pot îmbrățișa zi de zi, spunându-le că-i iubesc și că niciodată, orice și oricât aș face, nu ar putea egala sacrificiile și afecțiunea lor, dăruirea și blândețea lor. 
Unii dintre noi consideră că a-și manifesta afecțiunea, indiferent față de cine, este o slăbiciune. Eu cred că e o mare greșeală să nu le spunem celor pe care-i iubim cât de mult îi prețuim, cât de mult contează că există în viața noastră. Sentimentele nu sunt o slăbiciune, sunt un mare dar. 

L'âme humaine a plus besoin de beauté véritable que de pain.” (Sufletul omului are mai multă nevoie de frumusețe adevărată decât de pâine) D. H. Lawrence.