Adevărat, a Moldovei e Basarabia…
Mihai Eminescu
Dacă Bucovina și mai cu seamă Maramureșului Eminescu atribuia o origine fabuloasă de patri primă a dacoromânilor, Basarabiei îi revine rolul de patrie istorică. Cel puțin așa își exprima Eminescu dragostea față de pământul Basarabilor în articolele sale. Noi, românii, l-am cunoscut și continuăm să-l cunoaștem ca mare poet, ca pe un spirit puternic și creativ. Astăzi, de 15 ianuarie îi sărbătorim ziua nașterii, ne aducem aminte că a fost un geniu care după cum am auzit pe cineva spunând în glumă a avut „nesimțirea” să scrie prea mult… Desigur, remarca este una metaforică, insinuând de fapt că acest geniu al literaturii române ne-a lăsat o moștenire colosală, atât prin valoarea ei culturală, cât și prin volumul ei. Nu doar atât, aceasta este un element unificator căci aparține nou, tuturor, indiferent dacă suntem din Bucovina, Vidin sau România de astăzi.
Eu am crescut cu versurile lui Eminescu și cu poeziile lui Grigore Vieru. Fiecare dintre cei doi mi-au marcat, în mod diferit, formarea mea ulterioară de filolog și iubitoare de cultură. N-aș vrea să scriu însă acest articol, referindu-mă la minunatele poezii ale poetului născut la Ipotești. Mai degrabă mi-ar plăcea să vorbesc despre activitatea de publicist și mai ales atenția acestuia dedicată Basarabiei.
„A rosti numele Basarabiei e una cu a protesta contra dominațiunii rusești” sau „Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nu se megieșa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept aș nostru și cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecilea încă și până în veacul al nouăsprezecelea”… Ne întrebăm atunci cum să nu fie un pământ al tău dacă e cucerit cu plugul? Eminescu în articolele sale despre Basarabia prezenta istoria ca pe o roată strivitoare și regeneratoare în același timp, pledând pentru păstrarea conștiinței naționale. Cedarea acestui teritoriu Rusiei a fost criticat în activitatea de publicist a lui Eminescu nu dur, ci foarte dur. Era un luptător al valorilor culturale românești, iar pierderea Basarabiei era considerată drept un comportament de ignorare a românilor care rămăseseră dincolo de Prut fără a-și dori acest lucru.
„Trist este când o nație mică, în loc de a sta cuminte și a căuta să tragă folos dintr-o situație pacinică garantată de toate puterile, își iese din minți și sfâșie ea însăși tractatul ce-i asigură acea situație. [...] Deci Basarabia s-a dus de unde nu se va mai întoarce, în sânul negrei străinătăți. în zadar moldoveanul va mai privi în zile senine din vârful Ceahlăului în zarea depărtată Ismailul, Cahulul, Bolgradul și țărmii Mării Negre, în zadar va vedea departe, ca margine a orizontului său, Cetatea Albă și Chilia; ceea ce va vedea din punctul din care Alexandru Voievod cel Bun va fi rotit chii pentru a-și măsura țara cu agerimea lor, ceea ce va vedea va fi pământ înstrăinat în zadar își va aduce aminte omul cunoscător de cele petrecute…”
Nu cumva Eminescu ne-a oferi întotdeauna o dureroasă lecție de istorie? Nu cumva a plecat pentru totdeauna Basarabia în neagra străinătate? Nu cumva voci precum cea a poetului astăzi sunt prea stinse sau lipsesc cu desăvârșire? Mi-aș dori să ne aducem aminte, noi toți, români din Cahul, Soroca, Botoșani și Timișoara, că personalități precum Eminescu au fost imboldurile și încurajările pe care le-a primit un întreg popor să nu renunțe la ceea ce au mai sfânt – limbă, istorie, identitate, cultură. Aș vrea ca atunci când îl comemorăm pe Eminescu să nu ne aducem aminte doar de „Luceafărul”, „Somnoroase păsărele” și „Scrisoarea I”, ci să încercăm fiecare în sufletul său să-și aducă aminte și de Basarabia părăsită. De Basarabia rătăcită și să ne asumăm această greșeală prin care un teritoriu al românilor a fost înstrăinat.
Eminescu este pentru mine nu doar un mare poet, ci și publicistul care a luptat pentru cauza Basarabiei atunci când mai toți se prefăceau că această problemă nu există. El este acel care n-a uitat că și dincolo de Prut, spiritul românesc este viu chiar și astăzi, indiferent dacă oamenii își spun moldoveni și sunt mai rătăciți.
Pentru SpreVest.ro
P.S. În video este colega mea Dina Cepeliuc, cântând superb.
