
Mă întreb totuși, în sinea mea, dacă tot acest partid se intitulează Patrioții Moldovei și membrii săi se consideră adevărați patrioți de ce nu redenumesc străzile Chișinăului după scriitorii moldoveni? Ipotetic vorbind. Pentru că acțiunea în sine este absurdă și, mai ales, inutilă. Dacă tot acești patrioți sunt susținătorii moldovenismului și susțin diferența dintre românism și moldovenism, de ce să mai schimbi denumirea străzii Ștefan cel Mare dacă acesta a fost domnitorul Moldovei?
În țărișoara aceasta micuță și măcinată de conflicte care mai de care, moldoveanul nu știe să fie stăpân la el acasă. Nu știe să se comporte cu etnicii minoritari, doritori de drepturi lingvistice insultătoare sau doritori de autonomie, așa cum ar trebui să te comporți cu o nevastă nărăvașă sau guralivă, care caută gâlceavă, iar tu, ca bărbat și stăpân al casei, dai cu pumnul în masa și-i arăți că tu ești cocoșul care cântă în casă. Desigur, comparația este un pic deplasată, dar în esență, cred că înțelegem cu toții ce am vrut să spun.
Mie, ca cetățean al R. Moldova, nu mi se pare firesc ca un grup de „patrioți” să îmi impună cum să scriu, cum să citesc, cine să fiu și cum să mă cheme. Și mă mai întreb, după denumirile străzilor ce urmează? Să redevenim din Ștefan – Stiopa, din Maria – Marusea, din Vasile – Vasilii și din Tudor – Fedika?
Dacă nici după două decenii de la căderea URSS nu știm să avem puțină demnitate când o vom (re)căpăta? Când vom deveni nițel mai lituanieni? Când vom ieși din anonimat prin acțiuni culturale, prin meritele oamenilor și nu prin ecoul conflictului transnistrean și prin veșnica dispută despre cine suntem?
Pentru InfoPrut
Sursă fotografie: Virtualtourist.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu