Basarabia - mărul discordiei

            Am avut zilele acestea o discuție interesantă. Nu contează cu cine. „Am fost la voi în Chișinău și mi-a plăcut tare mult! Troleibuze vechi, pește marinat, vin bun, bomboane Bucuria, fete frumoase...” Cred că am zâmbit pentru că, de obicei, acestea sunt lucrurile pe care le observă străinii și românii de dincoace de Prut ori de câte ori merg în Basarabia. Bomboanele Bucuria sunt într-adevăr foarte gustoase, de vinuri nici nu mai spun. Fetele or fi ele frumoase, nu pot însă eu să le apreciez. Mă întreb însă ce se mai știe despre această țară? Din istoria ei, din suferințele și bucuriile sale, din frământările și dilemele ei cât știu alții?
            În Europa puțini și foarte puțini știu că Basarabia a fost cândva parte componentă a României. Prietenilor mei francezi a trebuit să le țin adevărate lecții de istorie, cu harta în față, relatând evenimentele de la prima anexare a Basarabiei la Imperiul Țarist. Păreau oarecum nedumeriți, întrebându-se ce-or vrea atâția de la o unghie de pământ. Poate că doar poziționarea geografică a contat și contează. Cert e că Republica Moldova a ajuns astăzi în postura mărului discordiei. Știți legenda aceea în care zeițele Olimpului s-au adunat la o petrecere, uitând s-o invite pe una dintre ele? Ei, sărmana zeiță s-a simțit jignită și ca să le strice și celorlalte surate petrecerea a pus pe masă un măr de aur pe care scria „celei mai frumoase”. Ce credeți că s-a întâmplat? Toate s-au luat la ceartă, crezându-se fiecare la rândul ei cea mai frumoasă. Mărul discordiei e în cazul nostru acest pământ – Basarabia. De-a lungul istoriei a fost de nu știu câte ori monedă de schimb între marile puteri. S-au iscat controverse că am fi români, moldoveni sau chiar slavi...
            Ca să poți spune că știi ce înseamnă această țară trebuie să-i cunoști locuitorii, să le cunoști viața și trăirile, să știi să le citești în suflet, să le înțelegi dilemele și să-i judeci mai puțin. Ca să vorbești despre cetățenii Republicii Moldova trebuie să le cunoști trecutul și să le anticipezi viitorul. Dar cel mai mult trebuie să simți prezentul la fel ca ei. Sunt o națiune bizară, un amestec de etnii, o societate mâncată din interior de viermele neîncrederii, al dilemelor identitare, al nesiguranței și chiar al ignoranței. Dar ca și oricine și oricare popor, trebuie să vedem și părțile bune – oameni primitori și săritori la nevoie, ospitalieri și inimoși, plini de voie bună, știind să cânte frumos și să facă vin bun.
            Ceea ce m-a bucurat în discuția cu acea colegă a fost faptul că a rămas impresionată plăcut de vizita ei dincolo de Prut. A spus că n-a avut probleme cu limba și ori de câte ori a întrebat în limba română ceva, i s-a răspuns fără probleme. „Ce-i drept limba română literară nu-i chiar la modă, dar ne-am înțeles întotdeauna de minune. Pot să spun că oamenii vorbesc cam ca la bunica în sat. Mai e câte un cuvânt ce nu-l înțeleg, dar întreb, ce Dumnezeu!” Deci se poate! Aș putea să spun doar că unii români din România abordează față de moldoveni un aer superior, vorbind cât mai românește posibil. Complexul limbii e o bubă dureroasă în Basarabia. Atât de dureroasă că e suficient doar să fie atinsă și provoacă durere și disconfort. E firesc să vorbim ceva mai stâlcit și mai diferit. Cu timpul se vor produce și schimbări. Dar că o atitudine superioară, ironică și sfidătoare mai mult strică decât ajută, intimidându-i pe moldoveni.
            Eu aș vrea ca basarabenii să fie mândri de originile lor indiferent unde s-ar afla. Să nu spună doar cu jumătate de gură de unde sunt. Noi suntem proprii ambasadori, cartea de vizită a țării și a unei societăți. N-aș vrea ca lumea să asocieze Basarabia doar cu bomboanele Bucuria, vinurile Cricova, fetele frumoase și statuia lui Lenin. Aș vrea ca europenii să-l cunoască mai bine pe Grigore Vieru, pe Adrian Păunescu, pe Eugen Doga sau pe Emil Loteanu. Aș vrea să fim promovați și cunoscuți prin cultura noastră, nu pentru fetele care fac trotuarul în Italia, pentru cântecele frumoase, nu pentru că există un conflict pe Nistru. Și, da, aș vrea că mărul discordiei să nu mai fie Basarabia...

5 comentarii:

  1. AURELIAN:Rusia a cucerit Basarabia in 1812 pentru a capata iesire la Dunare. Ulterior,Stalin a realizat in viclenia sa ca singura posibilitate de a supune Romania antirusa si anticomunista, este sa inventeze poporul moldovenilor care sa propage ruperea unitatii romanesti si sa devina un instrument de comunizare si rusificare a romanilor,proces care a avut loc in anii de ocupatie sovietica 1948-1958 prin cozile de topor provenite din Basarabia si Bucovina.
    De aceea, sa nu te mire Lulu,ca basarabenii care vorbesc ruseste in Romania,sunt tratati cu repulsie si dispret; pentru ca,in constiinta romaneasca, vorbitorii de limbi ruse sunt urmasii celor care au jefuit sistematic Romania de toate valorile materiale si culturale in anii '50 ,ai celor care ne-au batjocorit valorile nationale.
    Mie cel putin,in Bucuresti mi se intampla adesea sa vad basarabence f. frumoase,elegante dar cand aud cuvinte rusesti din gura lor, simt instinctiv nevoia de a ma indeparta de locul respectiv.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Aurelian, desigur poziția geopolitică e un punct cheie în această privință. Tind să cred că e și cel mai important. Am asistat și eu neputincioasă la câteva manifestări ale concetățenilor mei... care vorbeau în rusă aici, în România. Vor să pară elevați, diferiți, dar, de fapt, dau dovadă de prostie și incultură. Înțeleg acest comportament sau, cel puțin îi știu substratul psihologic. Nu-l înțeleg însă pe cel al românilor din România care adoptă o atitudine sfidătoare și superioară cu basarabenii care vorbesc româna (așa stâlcită cum e ea). Aici nu găsesc scuze.

    RăspundețiȘtergere
  3. AURELIAN:Cred ca nu se poate vorbi de o "atitudine superioara" a cetatenilor romani,cat de un complex de inferioritate al moldovenilor; e dureros sa constati ca ,desi limba ta materna e romana,vocabularul tau in aceasta limba este sarac... Nu e vina mea ca stapanesc limba romana literara,ci e vina aceluia care nu reuseste sa o invete. Dar ca sa vorbesti bine intr-o anumita limba, mai inainte trebuie sa inveti sa asculti vorbind pe cei care o vorbesc deja bine.
    E ca si cum ai fi proaspat angajat intr-un colectiv de munca; intai trebuie sa te integrezi in acea colectivitate,sa te adaptezi la regulile locale de functionare si abia apoi vei putea ridica glasul si vei fi respectat la randul tau.

    RăspundețiȘtergere
  4. Unui ROMAN basarabean care STIE CA ESTE ROMAN fratzii romani de peste Prut ii accepta orice stalcire chinuita a limbii lui Eminescu.
    DAR TREBUIE SA DEMONSTREZI CA NU ESTI MANKURT.
    ATAT.
    PATRIOTISMUL ROMANESC ti-e carte de vizita.
    In schimb,imputzirea limbii romane cu RUSISME este o adevarata tortura pentru urechile si sufletul fratzilor romani.
    La Bucuresti imputzirea limbii romane cu TURCISME de exemplu te arunca imediat in categoria TZARANOILOR.
    Vezi folosirea gretzosului "BRE!"
    Pacat ca fortze ostile fratzilor romani le impun cu viclenie MANELIZAREA LIMBII.
    Dar nu pana la urma fortzele ANTI-0ROMANESTI tip George SOROS vor pierde.
    BUNEII DACI STIU DE CE.
    Cred ca si tu LULU draga stii.
    Vreau sa-ti trimit un PDF cu o carte care sigur te va fascina.Doar ca nu am cum.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru articol. Aveti dreptate in ce spuneti si se aplica si in cazul Romaniei si romanilor.

    RăspundețiȘtergere