De ce, Moldova?

          De ceva timp, evenimentele din Republica Moldova par a fi aceleași, trase la xerox parcă, aceiași oameni implicați în scandaluri, aceleași certuri interminabile, chiar și motivele lor sunt aceleași. Referendum-ul eșuat parcă a adâncit și mai mult întunericul în care zace țara aceasta. Acuzații dure, fiecare aruncă noroi în vecinul său, discuții interminabile și, mereu, aceiași politicieni „deștepți” ies în fața poporului cu „soluții” ideale pentru a ieși din criză, indiferent care-i aceasta pentru că avem mai multe tipuri: economică, socială, constituțională, dar cel mai mult ne lipsește demnitatea și responsabilitatea. Înțeleg de ce politicienii sunt așa cum sunt, căci, știți voi, e în firea lor să mintă oamenii, să promită și să nu-și îndeplinească promisiunile, să îndruge vrute și nevrute la televizor ca să ne prostească, dar, iată, nu înțeleg de ce omul simplu, de rând, profesorul, medicul, vânzătorul e atât de indiferent față de propria existență. De ce nu-i pasă cine e președintele țării, de ce nu-i pasă cui acordă votul, de ce?


          Mă întreba ieri un prieten mai mult în zeflemea cum de s-a făcut atâta tam-tam cu aceste alegeri, cum de unii (printre care și eu în persoană) și-au pus mari speranțe în referendum, iar prezența la vot a fost atât de mică? Și, sincer, nici nu știu ce să răspund unor întrebări, aparent, atât de simple. M-am săturat să le explic prietenilor din România de ce în Constituție vorbim moldovenește, iar manualele la școală sunt de limbă română, de ce încă mai supraviețuiește comunismul la noi din moment ce acest regim criminal ne-a deportat bunicii în Siberia și ne-au împușcat fără milă, de ce ne-am revoltat la 7 aprilie 2009, iar duminică la referendum am preferat să stăm crăciți în fața televizorului sau pe facebok, dar nu ne-am dus să votăm... M-am săturat să le caut scuze concetățenilor mei, să-i apăr și să explic necontenit că mentalitatea basarabeanului e încă tare înapoiată și că i-a fost spălat creierul în timpul Uniunii Sovietice. Pur și simplu a trecut deja prea mult timp, am avut suficient timp să învățăm istorie adevărată, suficient timp să învățăm că sandalele nu sunt „basanoști”, iar chifla nu-i „bulocică”, suficient timp încât să ne dăm seama că în 8 ani de comunism ne-am adâncit și mai mult în sărăcie și că ar trebuie să încercăm și democrația.


          Încep să devin ușor insensibilă la soarta moldovenilor. Chiar malițioasă. Un lucru e sigur – înapoi în Republica Moldova nu mă voi întoarce să locuiesc pentru că țara mea nu-mi oferă nimic. Poate că nici eu n-am făcut suficiente lucruri pentru ea, dar din moment ce nu există o democrație normală, o dorință sinceră a cetățenilor de a avea un viitor mai bun, nu văd de ce m-aș sacrifica. Poate greșesc, poate sunt egoistă, dar cred că a trecut suficient timp în care ar fi putut și moldovenii să dovedească faptul că VOR cu adevărat o altă viață.


2 comentarii:

  1. Ai dreptate cand zici ca moldovenii nu fac practic nimic pentru a schimba ceva, dar nu sunt de acord cu faptul ca a trecut timp indeajuns pentru ca sa intelegem anumite lucruri.
    Au trecut practic 20 de ani de cand suntem o tara independenta, iar pentru ca un popor sa accepte schimbarea e nevoie de mult mai mult. Si apoi schimbarea se face prin intermediul noii generatii, dar daca noua generatie a Moldovei pleaca de aici, apoi cum sa evoluam? Putem scrie(si critica) pe blogguri mult si bine, dar asta nu e o actiune. Poate si ai fost la referendum si e bine, pentru ca esti interesata de soarta tarii, dar daca tu, care vrei schimbare in Republica Moldova, declari ca nu vei reveni niciodata, cum sa cred ca iti pasa? Cred ca e un pic ipocrit din partea ta sa critici in acest caz.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu neaparat ipocrit. Poti face multe pentru tara ta nefiind totusi acolo. Eu am ales alta cale, am ales sa raman in Romania si sa ii ajut pe oameni sa cunoasca Moldova altfel decat sunt stereopiturile. Merg destul de des acasa, unde-mi sunt radacinile si familia, sunt conectata la realitatile de acolo, iar o parte din familie inca locuieste in Basarabia. Daca vrei, sunt un fel de ambasador al Moldovei (la fel ca multi alti concetateni) am ales sa fac studii despre si pentru Moldova pe care le transmit mai departe studentilor. Nu vreau sa sune ingamfat, dar eu sunt multumita de ceea ce fac.

    RăspundețiȘtergere