Școala de vară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, județul Prahova

În perioada 15 – 20 august, în pitorescul orășel Vălenii de Munte din Județul Prahova, s-au desfășurat cursurile Școlii de vară „Nicolae Iorga”. Plecasem de la Suceava într-o zi toridă, cu trenul, admirând câmpiile imense, satele pitite după dealuri, căutând parcă umbra pădurilor. Până am ajuns în Ploiești mi-am repetat de câteva ori că avem o țară minunată, pitorească, mult prea frumoasă pentru oamenii care trăiesc aici și își bat joc adesea de ea. La Văleni era ceva mai răcoare decât la Suceava, simțindu-se mirosul rece de munte.

Invitații începuseră deja de sâmbătă seara să apară. S-au reunit aici ziariști, scriitori, istorici, studenți, profesori, doctoranzi din România, Basarabia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Slovacia, Ungaria. Programul a fost foarte divers, îmbinându-se plăcut conferințe foarte interesante cu seri literare sau cu muzică folk. Chiar din prima zi, oaspeții au fost încântați cu o paradă a portului popular, cântece și dansuri populare din cadrul Festivalului folcloric „Stămăria Mare”. Am admirat o mulțime de copii și adolescenți în portul popular din diferite zone ale României, minunatele ii și bondițe, cosițe împletite cu flori de câmp, sârbe, hore și fascinantele dansuri populare Ciuleandra și Călușarii. În suflet mi se strecura un fel de amărăciune amestecată cu bucurie. Bucuria și mândria că avem ca popor un folclor extraordinar, o bogăție de neînchipui, dar și tristețea că astăzi mai mult la radio și posturile TV mai mult se ascultă manele și muzică de doi bani.

Casa memorială Nicolae Iorga                                                 Castelul Peleș


Pe parcursul celor cinci zile de manifestări culturale, la conferințele și mesele rotunde organizate s-au dezbătut teme importante precum România în 1940 – anul marelui dezastru național; România în politica externă a Poloniei; Mituri și simboluri bolșevice între Prut și Nistru; Situația presei de limbă română în țările vecine; Ortodoxia românească și spațiul învecinat României; Probleme majore ale comunităților românești din jurul României. Invitații au fost pe măsura problemelor discutate – acad. Eugen Simion, prof. Petre Țurlea, istoric Mircea Dogaru, diplomat Nicolae Checea, istoric Anatol Petrencu, publicist Vasile Tărâțeanu, acad. Alexandrina Cernov, scriitor Valeriu Matei, acad. Răzvan Theodorescu și mulți alți publiciști, profesori, tineri cercetători și studenți.

Serile ne-au fost înveselite de cântăreața de folk Zoia Alecu, dar și de Harry Tavitian cu un recital de muzică jazz, întrerupt de poetul Mircea Dinescu pentru a ne recita din când în când una, două poezii. Desigur n-au lipsit din program obiectivele turistice. Astfel, am vizitat cu toții mănăstirile Vărbila și Apostolache, aflate în resturare. În aceeași zi conferințele s-au ținut la Conacul Belu din localitatea Urlați – un loc minunat, pitoresc, unde ne aștepta o bibliotecă impresionantă, dar și un vechi conac aristocratic, cu tablouri, obiecte și picturi vechi. Mulți dintre invitați au avut ocazia pentru prima dată să viziteze Castelul Peleș, reședința regelui Carol I al României. Am admirat îndelung acest monument de arhitectură deosebit, cu toată splendoarea sa, dar și munții care se înălțau măreț spre cer.

Aflându-ne la Vălenii de Munte nu am putut să nu vizităm casa memorială Nicolae Iorga unde am cunoscut amănunte despre viața marelui istoric al neamului românesc, i-am admirat opera din imensa bibliotecă.

M-am întors de la această manifestare cu dorința de a reveni și la anul, cu bucurie în suflet că am cunoscut oameni deosebiți, cu mândrie în suflet că spiritul românesc n-a dispărut nici în Basarabia, Bucovina, Valea Timocului, nici în Maramureșul istoric, dar mai ales că românii din România își îndreaptă adesea gândurile spre noi, românii vitregiți de soartă. Am revenit la Suceava cu sufletul plin de sentimente plăcute că folclorul, limba și tradițiile poporului meu nu s-au alterat, ci din contra sunt în floare, mai frumoase și mai dragi decât până acum.

                                                                   La Conacul Bellu


4 comentarii:

  1. Foarte frumos! Îmi doresc să ajung şi eu într-o bună zi la Vălenii de Munte...
    Te pup, Lilia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Este un articol interesant ,care merita atentie! Si ilustratie este pe cinste ! Bravo !
    Mi-ar placea sa colaboram cu blogurile
    Va invit mazarini.wordpress.com (Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru )

    RăspundețiȘtergere
  3. Oana, vei ajunge cu siguranta :) iar zona te va fermeca.

    RăspundețiȘtergere
  4. fetele din imagine sunt doua dintre cele 35 de fete minunate care iubesc folclorul si traditiile romanesti.
    Ele sunt membre ale ansamblului folcloricdin comuna Soimari, jud. Prahova.
    Sunt mandra de ele

    RăspundețiȘtergere