Începuturile...

           Întotdeauna mi-au plăcut începuturile, indiferent de natura lor. Fie că a fost vorba de un oraș nou, de terminarea liceului și începerea facultății, sau că am început să fac masteratul (deși în acest caz mai mult mi-a plăcut sfărșirea cursurilor!), noile emoții pe care le încer de fiecare dată sunt intense, mă fac mai optimistă, mai responsabilă. M-am mutat într-o altă casă, o zi și jumătate am făcut bagaje, iar altele două le-am desfăcut și aranjat. Am avut nevoie de insirație, de cumpătare (în cazul zecilor de cărți pe care, indiferent de cât de spațioasă mi-ar fi camera nu am loc suficient), dar și de plăcerea de a aranja totul, de a mă gândi că acolo voi trăi și că anume acolo vreau să stea reviste cu rețete și floarea de crăciunel primită în dar de la iubitul meu. Colțișorul unde voi lucra și voi scrie este cel mai intim, mai drag mie pentru că trebuie să mă umple de voie bună și să mă impulsioneze să lucrez. Cred că aici voi termina de scris și teza de doctorat, iar amintirile legate de această casă probabil vor fi unele foarte importante și dragi, dar extenuante. Aici locuiesc alături de sufletul meu pereche, amândoi împărțim spațiul și-l cedăm în favoarea celuilalt. Prin colțuri mi-am aranjat ursuleții de pluș prăfuiți deja care-mi amintesc de vremurile copilăriei și adolescenței, la geamuri mi-am aranjat florile dragi, iar pe birou o văcuță - pușculiță primită în dar de la o prietenă dragă.

         Mă simt de parcă am început o nouă viață. Nu știu de ce. Abia aștept să vină în vizită sora mea sau prietenii dragi. Pentru voi ușa e mereu deschisă, vă voi servi cu drag cu ceai și mere dulci. Azi sunt fericită!