Amintiri

Azi mi-am cumpărat al treilea volum O mie și una de nopți. M-am repezit la carte ca un om flămând la farfuria de mâncare! Doamna de la chioșc s-a uitat chiorâș la mine, a ridicat din umeri, dar s-a abținut să spună ceva. Ajunsă acasă, am desfăcut cartea din ambalaj și am privit-o cu drag! Ce ți-e și cu sesiunea asta! M-am săturat să fiu înconjurată de dimineață până seara de cărți de lingvistică, pragmatică sau semiotică! Mi-e dor de zilele când în zilele reci de iarnă, rămâneam timp îndelungat în pat citind și savurând istorioare, fabule, povești, eseuri sau chiar piese de teatru. Cu mare greutate mă ridicam din culcușul cald și mergeam să fac un ceai. Acum însă am ajuns să văd în orice pasaj din orice text ori un act de limbaj, ori reușita actului de comunicare, ori încep să fac în mintea mea tot felul de conexiuni cu lingvistica. Când eram copil aveam certuri dese cu mama din cauza cărților. Citeam în timp ce mâncam, ori noaptea sub plapumă cu lanterna. Eram, desigur pedepsită și mi se interzicea să mă apropii de cărți decât atunci când voi ști cum să le păstrez ca oamenii. Nu vreți să vedeți cum arată cărțile copilăriei mele! Plouate, negre, rupte...Le uitam în grădină unde citeam (împreună cu pătura pe care mă odihneam), iar a doua zi îmi aduceam aminte că între timp a plouat...Uneori se mai întâmpla să dau la schimb bicicleta pe o carte sau să fur toate plăcintele mamei să le dau la schimb pentru cărțile altor copii de pe stradă. Copilăria e o vârstă minunată! Plină de inedit, de zbucium, de vânătăi sau capuri sparte. Dar cred că e tocmai perioada pe care ne-o aducem aminte cu cel mai mare drag! Acum, maturi fiind, prioritare sunt alte lucruri. Suntem preocupați de aspectul nostru, vrem să avem manichiura perfectă, avem de plătit cheltuielile lunare, ne gândim că poate ar trebui să mergem din când în când într-un club cu prietenii sau poate în vacanță. Dar, mai găsimt timp și bani să cumpărăm cărți? Să ne bucurăm în zilele de duminică de câteva pagini citite, savoarea literaturii, plăcerea de a te regăsi în postura unui personaj sau în gândirea unui dintre ei. Mie, vă mărturisesc, îmi e un dor teribil! Cărțile sunt comoara care nu se pierde niciodată, nu se alterează și nu-și știrbește din valoare. Cred că eu sunt o persoană bogată, deși uneori nu am în buzunar nici 5 lei. La mine acasă cărțile stau peste tot, până și sub dulapuri. Vedeți ce bogată sunt? :)