Grigore Vieru, odihnește-te în pace...

Toți am crescut cu Albinuța și Abecedarul lui Grigore Vieru. Copii fiind, toți am învățat poezioarele scurte, de câteva rânduri scrise special pentru noi, din suflet de către El. Anul trecut, când am aflat că nu mai este printre noi, românii din Basarabia, dar și de oriunde au fost pur și simplu zguduiți de tragicul eveniment. Fără El am rămas mai săraci de cultură și frumos...

Românii care lucrează ]n Italia, nu au timp de distracții sau de prea multe momente de relaxare. Mai merg uneori în parcuri, la biserică, dar cel mai adesea zilele de duminică sunt petrecute în familie. Biserica Sfântul Ștefan din orașul Reggio-Emilia uneori plină duminica, oamenii cătând aici momente de liniște, împăcare cu sine și cu ceilalți. Ieri însă, biserica a fost arhiplină. Plină de credincioși și de lumină. Printre cei prezenți a fost actorul basarabean Vasile Butnaru. Actorul a adus un omagiu celui care a fost poetul român ce a plâns în versuri durerea cea mare a țării noastre. El s-a îmbrăcat în haine de apostol, s-a înfășurat în sârmă ghimpată și a recitat cu glas tare și cu durere în suflet poeziile lui Grigore Vieru. Actorul era imaginea vie a Basarabiei despărțită, ruptă din trupul României, izolată și mințită...

Eu nu am fost prezentă în acea biserică, dar mama m-a sunat plângând încă sub impactul evenimentelor. Toți oamenii din biserică au plâns comemorându-l pe marele poet, dar cred că în lacrimile lor era durerea fiecăruia dintre ei, strigătul mut și revolta împotriva unei asemenea sorți. Fiecare a plâns durerea familiei sale, a sărăciei de acasă, a străinătății și a golului din suflet.

Doi colaci mari, împletiți frumos ca în Basarabia, și un pahar de vin din podgoriile Moldovei au fost împărțiți tutoror celor de față care au rostit o rugaciune în amintirea lui Grigore Vieru, au aprins o lumânare și probabil fiecare s-a rugat să se întoarcă cât mai repede acasă, în draga Basarabie...