De ce mă supăr pe moldoveni?

Locuiesc în România de 10 ani, dar în tot acest timp am rămas cu sufletul în Basarabia. Oricum ar fi, orice s-ar întâmpla, oricât de bine nu m-aș simți aici, la Suceava, locul unde m-am născut are o importanță aparte, idiferent dacă lumea îl blamează, oricât de săraci am fi, indiferent de orice alt motiv sau cauză, ne este drag locul acela în care ne-am petrecut copilăria. Așa mă simt și eu în legătură cu Basarabia mea dragă! Din aceste motive am rămas mereu conectată la tot ce se întâmplă dincolo de Prut, m-au durut întotdeauna nedreptățile pe care le îndură acest popor foarte naiv, dar mai ales greutatea cu care acceptă schimbarea, adevărul sau democrația. Moldoveanul prin firea lui e tare naiv, mentalitatea lui e greu de schimbat, nu-l vei convinge că e așa și nu altfel măcar să crăpi în fața lui!
Moldova rămâne o țară nespus de bizară prin oamenii ei și prin parcursul istoric. În anii ’90 când a început să se clatine marele imperiu roșu, ieșisem cu toții în stradă scandând „limbă, istorie, alfabet!”. Toți credeam că s-a sfărâmat jugul pus după grumazul basarabeanului, că vom avea în sfârșit dreptul la dreptate, adevăr, libertate. De unde! Tot noi câțiva ani mai târziu ne burzuluim că suntem „moldoveni”, vorbim limba moldovenească, iar istoria lui Stati devine carte de căpătâi. Păi se poate una ca asta, oameni buni?! Spre deosebire de anii aceia în care abia ieșeam de sub papucul comunismului, când eram încă bătuți în cap, îndobitociți și manipulați, astăzi știm adevărul, știm care ne e limba și istoria, dar refuzăm să luăm atitudine, parcă indiferenți propria soartă. Am devenit o nație tare indiferentă, așteptăm căscând să ne întindă mâna alții ca în zicala acea „pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață”. Așa că, dragii mei concetățeni, haideți să ne trezim într-o dimineașă, să ne dăm o palmă sau două și să nu mai permitem lui Ivan să fie stăpân în casa noastră și să se urce cu picioarele pe masă. Noi și numai noi trebuie să fim cei care ne decim soarta și dacă vom mai ezita încă mult timp între est și vest, între slugărnicie și demnitate. Să nu ne fie rușine peste un deceniu față de copii noiștri că le-am stâlcit limba și le-am modificat istoria.