Bun venit, domnule președinte!

            De când am aflat că președintele României va vizita Republica Moldova, am stat ca pe ace! Așteptam reacții, întrebări, răspunsuri, speranțe. M-a bucurat această veste, vă spun cu sinceritate. După ce o perioadă treceam vama dintre cele două Românii în condiții deloc plăcute, percheziționată ca ultima infractoare, după ce m-a bruscat o „doamnă” într-un magazin să vorbesc într-o limbă omenească și câte și mai câte, de la o vreme parcă lumea răsuflă mai ușurată. Parcă s-au făcut și niște pași, micuți ce-i drept, înainte. M-a bucurat venirea lui Traian Băsescu în Basarabia din mai multe motive. În primul rând pentru că ajutorul real, sincer și prietenos pe care ni-l poate acorda România, nu ni-l poate da orice altă țară. Cu atât mai puțin Federația Rusă. Pe ea o exclud din listă din start. Ce m-a intrigat a fost că doar partidul comuniștilor s-a simțit deranjat de vizita președintelui român. Era și de așteptat! Comunistul Vladimir Voronin ne anunță că „România refuză orice posibilitate de recunoaştere a identităţii şi limbii moldoveneşti.” Vedeți și voi nerușinarea de care dă dovadă acest om? Nesimțire fără limite! Au născocit bolșevicii o limbă și o națiune falsă, ne-au impus-o, iar acum ne-o bagă pe gât tot felul de lichele! Multe voci susțin că vizita lui Traian Băsescu a fost marcată de prea multe sentimentalisme și că mai bine s-ar fi lăsat loc de pragmatism. De acord. Doar că și sentimentalismele au rolul lor. Sunt necesare și sentimentele. Să fiu înțeleasă corect – sunt și voi rămâne unionistă. Îmi doresc să trăiesc ziua când Prutul nu va mai fi frontieră, când părinții mei vor putea să mă viziteze fără vize în România, dar cel mai mult îmi doresc ca speranța să reînvie în inimile basarabenilor, să avem dreptul la libera exprimare, să învățăm adevărata istorie și să nu mai fie comuniștii la guvernare. Asta e ceea ce vreau. E prea mult? Așa că vizita președintelui României a trezit în inimile moldovenilor simțirea românească, simțire care oricât de oprimată ar fi fost de-a lungul istoriei, oricât de stâlcită ne-ar fi limba, e română și e a noastră! Și mă mai bucur încă într-o privință de vizita domnului Băsescu... va trece prin satul meu natal, Țiganca, să se închine la mormintele ostașilor români căzuți în luptele pentru eliberarea Basarabiei în cel de-al doilea război mondial. Mi se umple sufletul de mândrie și emoții când văd și simt că oamenii care au murit departe de familiile lor, târâți fără voia lor într-un război meschin, sunt cinstiți, iar sacrificiul lor nu este uitat. Domnule Traian Băsescu, m-am născut la Țiganca, sunt româncă și mă bucur că sunteți președintele țării mele! :)