Numărând pașii...

Liniștea aproape că mă despică... Minte, rupe și câștigă în final întreaga luptă. M-am zvârcolit în pat aproape toată noaptea. Inexplicabil, deși a fost o noapte lungă, agonizantă, nu-mi doream să se sfârșească. Cred că am ajuns în acel moment când durerea, nesiguranța a început să facă parte din existența mea. și mă simțeam umilită! Cu gândurile peticite, m-am retras în colțul patului, mai aproape de geam, privind plumbul cerului. Ceasul de pe noptieră a devenit atât de enervant încât am început în gând să număr tic-tac-urile. Îmi strigă răgușit că oricum nu-l pot opri. El va continua a se rotescă, să facă alți oameni să sufere, să mutileze alte ființe mai slabe decât mine. Toată noaptea m-am gândit cum să adorm. Nu am reușit până dimineață. Oare și mâine va fi la fel de... agonizant? Începe să-mi fie frică de perdelele negre ale serii, de nesfârșita zăpadă și de corbii de pe acoperișul ce-l văd pe geam. De fapt, oare n-ar trebui să văd în asta un moment potrivit ca să reflectez asupra propriei vieți? Niciodată n-am găsit timp pentru lucrurile mărunte, dar atât de importante. Dacă nu pot dormi, am timp să-mi recapitulez pașii, amintirile, privirile. Multe dintre toate acestea le-am uitat deja, dar ele fac parte din mine. Da... mi-am adus aminte că zilele acestea am pierdut un ecuson cu o pasăre verde făcută cadou de sora mea. M-a durut inima să descopăr doar mica agrafă prinsă pe dinăuntrul bluzei. Pe unde oi fi pierdut pasărea? Și, ah! Zilele trecute a fost ziua de naștere a unui fost coleg de liceu, un prieten vechi, drag. Cum de am uitat?! Cu siguranță o singură noapte nu-mi va fi suficientă să depăn amintiri și să scriu în mine momentele importante. și totuși, unde greșesc? De ce nu pot să dorm când nu am griji, am ce mânca și unde să dorm? Noaptea e lungă...


rămași în urmă, uitați,
apar ca o întrebare:
de cine-au fost lăsați
și pentru cine oare?

sunt ca un loc bătut,
rămas în amintire
sau ca un început,
rămas fără pornire.

sunt repede călcați
de alți pași în picioare.
și ei rămân uitați
un semn de întrebare?!

10 comentarii:

  1. Offf măi Lilico...
    Unde-s brațele alea în care ar trebui să dormi...
    Văd în tine MOV și VERDE! Păcat de ecuson...

    am zis verde de albastru,
    mă doare un cal măiastru,
    şi-am zis pară de un măr,
    minciună de adevăr,
    şi-am zis pasăre de peşte,
    descleştare de ce creşte,
    şi secundă-am zis de oră,
    curcubeu de auroră,
    am zis os de un schelet,
    am zis hoţ de om întreg,
    şi privire-am zis de ochi
    şi că-i boală ce-i deochi.
    Frunză verde de albastru,
    mă doare un cal măiastru,
    că am zis doar un cuvânt
    despre întregul pământ,
    şi de bine-am zis de morţi
    şi de şase-am zis la sorţi,
    şi am zis unu de doi
    şi zăpadă de noroi,
    şi am vrut să fac cu gura
    focul ce-l făcea arsura
    că n-am fost trezit, că dorm
    pe un cal cu şa de domn,
    alergând pe-un câmp de noapte,
    de la unu pân’ la şapte -
    de la şapte pân’ la zece
    mi-a căzut o viaţă rece,
    de la frunză pân’ la umbră
    mi-a căzut o viaţă dublă
    ca pământul şi cu lună,
    noaptea când stau împreună.
    Şi-am zis verde de albastru,
    mă doare un cal măiastru,
    pe care mă ţin călare
    cu capul la cingătoare,
    cu călcâiul la spinare
    şi cu ochiul în potcoave,
    şi cu inima-n silabe
    de mă duc mări, mă duc
    ca toamna frunza de nuc,
    ori ca iarna frunza albă
    de la floarea de zăpadă…
    Frunză verde de albastru,
    mă doare un cal măiastru,
    potcovit pe lună plină
    cu miros de la sulcină,
    înhămat pe soare plin
    tot cu miros de pelin,
    şi ţinut de gât cu mine
    tot în dragoste de tine,
    că mi-a fost crescut pe umăr
    de din doi în doi un număr,
    tot din trei în trei o iarbă
    şi din patru-n patru-o salbă,
    şi din cinci în cinci un pom,
    şi din şase-n şase-un om.
    Frunză verde de albastru,
    mă doare un cal măiastru,
    văd în faţă mov şi verde,
    coloarea care mă perde,
    corcov văd cu veselie,
    coloarea ce nu se ştie,
    mai aud şi-un sunet sus
    care nu a fost adus
    în timpan de oameni vii,
    în a fi şi a nu fi,
    când îmi cade umbră lungă
    pe sub ochii grei cu pungă.
    Şi-am zis aripă de pene
    ca să zbor cu ea prin vreme,
    şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
    şi-am zis pom ca să zic scânduri,
    şi-am zis nord ca să zic suduri
    şi dulceaţă ca să sudui,
    şi-am zis inimă la piatră
    şi cântec la tot ce latră,
    şi potcoavă
    la octavă,
    şi uscată la jilavă,
    tot le-am potrivit pe dos
    pe un fluieraş de os,
    din osul de la picior
    care-mi cântă cu fior,
    şi din osul de la mână
    fluierând o săptămână,
    din osul de la arcadă
    recea lumii acoladă
    peste două oase mari
    unde stau ochii polari.
    Şi-am cântat din coasta mea
    din vertebra ca o stea,
    de-a-ncălecare pe-o şa,
    pe o şa de cal măiastru,
    foaie verde de albastru.

    Iertare, dacă-i tare lungă. Așa a vrut Nichita...
    O zi frumoasă! C.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de poezie. Cum ti-ai dat seama ca nu-mi place Stanescu? :)ciudat pentru un filolog, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Știu o tehnică foarte bună de a adormi, defapt e pentru altceva dar are ca efect și adormitul. După ce te culci incepi sa analizezi ziua care a trecut descrescător. Te gandești la ultimul moment pana la primul din ziua aceea. Analizezi ce ia facut bine sau ce ai fi vrut sa faci mai bine. E o buna metoda de a te autocontrola, critica, indrepta, schimba, dar si adoarme super bine. Sper că te va ajuta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Cosanzeaza :) data viitoare aplic procedeul :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Lili... crezi ca putem stabili o comunicare intr-un cadru ceva mai... privat... undeva unde sa nu afle si altii ce vorbim ?
    Ma gandeam la un messneger, e-mail, telefon, fax, telex, radio-amatori... etc :P.
    Chiar trebuie sa vorbim ceva important :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Penoz, lasa-mi un comentariu cu ID-ul tau. Cand il voi modera, asigur si tie si mie intimitatea, il voi vedea eu :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cand nu pot adormi, imi aduc aminte de cele mai frumoase momente din trecutul meu: prima iubire, prima excursie la munte etc. Ma cuprinde o stare atat de frumoasa incat incetul cu incetul adorm. Poate merge si la tine aceasta tehnica nocturna...

    Iti urez o zi frumoasa si sa ai o noapte fara sa vezi perdeaua si ceasul din camera ta, adica linistitoare! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Gata, Oana, au revenit noptile linistite. Cred ca sesiunea era de vina. Nu de alta, dar vine referatul la doctorat :( dar cred ca tu ma intelegi foarte bine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, chiar te inteleg! Eu am scapat, ieri am prezentat referatul si a fost ok!
    Te pup dulce si iti urez mult, mult succes la prezentare!

    RăspundețiȘtergere
  10. deja ai prezentat? Oh! eu pe 4 martie :( Bravo!

    RăspundețiȘtergere