Ziua în care trag linii

          Iarna asta nu vrea să mai plece! Azi am ajuns la universitate cu două mormane de zăpadă pe umeri și cu altul pe căciulă. Offf! Mă enervez pe ea, mă supăr, o implor să plece, dar nimic! Ziua de astăzi a fost una în care am tras linii. Am încheiat lucruri vechi și am început altele noi. Un fel de bilanț pe care nici măcar nu mi l-am propus. Și e chiar mai plăcut, mai inedit așa dintr-o dată să conștientizezi că s-a terminat o sesiune greeeea! Că azi am avut ultimul examen și ultima noapte în care l-am visat pe Ferdinand de Saussure și semnul lui lingvistic. Gata! Am tras linia. Din păcate studiul meu nu se încheie aici, de mâine o iau de la capăt, dar de data aceasta cu lucruri mai plăcute, dragi inimii mele. Adică îmi voi scoate din dulap toate cărțile, caietele, foile și pe unde am mai scris eu despre politica și planificarea lingvistică din Republica Moldova, le voi pune cap la cap și va trebui să scriu vreo 30 de pagini. Adică aproximativ un capitol din viitoarea mea teza de doctorat. Știu că deja cineva din casă va fi foarte obosit de atâtea cărți aruncate prin toată casa...

         Tot astăzi, o mare bucurie mi s-a citit pe chip și în suflet când mi-am văzut un articol publicat într-o revistă de specialitate. Munca mea dă roade ceea ce mă impulsionează să lucrez mai departe, cu mai mult spor și cu mare drag!

         În drum spre casă mi-am făcut rezerve serioase de ciocolată pentru întregul week-end. Eu sufăr de această manie – ciocolata. Nu vreau să știu ce glicemie am, dar la căt de bună și de savuroasă este, chiar nici nu mă interesează! Ajunsă în apartament, m-am scuturat de mormanele de zăpadă de pe palton și căciulă și cu o ceașcă de ceai verde am sunat-o pe mama. Mi-era atât de dor de ea! Trebuia să-i spun că am terminat sesiunea cu bine și mai ales că nu am dat jos nici măcar un kilogram! Acest ultim amănunt e atât de important pentru ea încât a trebuit să o asigur că de fapt chiar am adăugat în greutate vreo 2 kilograme deși nu-i așa. Cu mama toate lucrurile sunt simple. E omul care îmi poate ierta orice greșeală, un pas în gol, dar care este atât de mândră de mine încât mă întreb adesea dacă merit toate lucrurile frumoase pe care mi le oferă. Amândouă am depănat amintiri vechi, povești frumoase de iarnă și am împărtășit planuri de viitor. Trebuie să vă spun că mama mea e obsedată de faptul că trebuie să mă căsătoresc imediat ce voi termina doctoratul. Și eu ca o fiică bună și onestă trebuie mereu să o asigur că așa va fi. Dar în sinea mea mă amuză aceste gânduri, aceste preocupări și mi-e din ce în ce mai dor de ea!

            Am o zi frumoasă astăzi în ciuda iernii năprasnice de afară. Acum mă îndrept glorios spre bucătărie. Astăzi băieții mei vor fi răsfățați cu un tort. Am tras și aici o linie! Am pregătit deja filmul pentru diseară și abia aștept să stăm ca doi pui sub plapumă, ghemuiți și zâmbind înfrumugați de fulgii mari, albi și reci ce se lovesc necontenit de geam.