Un nou anotimp, o nouă primăvară, încă un an adăugat pe chipul meu, alte griji, noi bucurii. Anul acesta primăvara a bătut la porțile noastre cu mare sfială, cu degetele chircite de la crivățul iernii, umilă rugându-ne să-i deschidem. De câteva zile e cald, dar e absolut uimitor cum dintr-odată totul s-a schimbat! Parcurile au devenit ca niște furnicare, bunicuțele au ieșit cu nepoții la plimbare, vecinii cu pisicile și cățeii, mămicile împing de zor cărucioare, iar cuplurile de îndrăgostiți se plimbă ținându-se de mâini. Am ieșit și eu afară. Miroase altfel. A soare. A pământ ud. Am mers încet, pe jos până la universitate, am traversat parcul, la pas ușor m-a întors acasă. Pe drumul spre casă, pe marginea drumurilor toți cățeii din cartier dormeau leșinați la soare, tolăniți cu burțile în sus, dând alene din cozi doar când vreo muscă îi mai deranjează.
Mă bucur că a venit căldura. Mă întristez că a mai trecut o iarnă. Mă miră faptul că azi am găsit un fir alb printre celelate fire închise la culoare. Mă doar sufletul că orice anotimp care trece și sau vine îmi adaugă anii în spate, iar eu încă nu am reușit să realizez nimic. La varsta mea încă mai învăț, n-am călătorit suficient de mult, nu am profitat mereu de micile bucurii oferite de viață, n-am iubit încă suficient de mult... Primăvara aceasta cred că mi-a adus pe lângă micuții ghiocei și multe păreri de rău, vise neîmplinite, gânduri împrăștiate, drumuri neterminate...
Toata viata avem de invatat, de trait tot felul de experiente, care uneori ne bucura, alteori ne face sa suferim. Niciodata nu vom fi multumiti de ceea ce am obtinut, vom dori mai mult, fie ca e vorba de calatorii, iubire sau alte lucruri dragi sufletului.
RăspundețiȘtergereAstfel ne bucuram si ne intristam, in asta consta viata, totul e sa o traim cat mai intens, sa nu o lasam sa treaca pe linga noi.