Vă recomand „Identitatea” de Milan Kundera

Cartea a poposit în mâinile mele într-un moment cum nu se poate mai nimerit. Sfârșit de sesiune, relaxare, somn dimineața cu o ora mai mult decât de obicei și cu o carte pe noptieră. Milan Kundera e genial. Cel puțin pentru mine. Scrie frumos, simplu, încet, iar cuvintele nu ies cu una cu două din mintea și sufletul omului. O carte subțire cu 150 de pagini la finalul căreia mi-a părut nespus de rău că nu mai sunt încă 150 de pagini. Subiectul e genial. Viața unui cuplu intră în declin din momentul în care, din senin, femeia, Chantal, începe să sufere din cauza că „bărbații nu mai întoc capul după ea” (!). Iubitul ei suferă enorm, începând să-i trimită scrisori anonime care par a veni din partea unui admirator... Restul citiți voi :)

Am trecut de vârsta adolescenței când scriam prin agende citate, cuvinte frumoase de prin cărți. Dar Kundera te copleșește prin felul simplu și inedit de a scrie încât tot am adăugat niște rânduri în vechile agende. Câteva le împărtășesc aici, cu voi, recomandându-vă să citiți cartea.

„Ne putem reproșa un gest, un cuvânt rostit; nu și un sentiment, pentru că pur și simplu nu avem asupra lui nici o putere.”

„Sinuciderea ar o trădare, un refuz de a aștepta, pierderea răbdării...”

„Nu m-am temut niciodată de moarte. Acum, da, mă tem. Nu pot scăpa de gândul că și după moarte rămâi viu. Că a fi mort înseamnă a trăi un coșmar nesfârșit.”

„Dacă ești lovit de ura celorlalți, dacă ești acuzat, sfâșiat de gloată, te poți aștepta la două reacții din partea celor care te cunosc: unii se vor alătura gloatei, ceilalți, dicreți, se vor preface că nu știu nimic, că nu au auzit nimic, încât ai putea continua să-i întâlnești și să vorbești cu ei. Această a două categorie, discertă, delicată, o formează prietenii.”