Trăiește fără regrete!


          Ziua de azi a început prost. O răceală cruntă mă tot chinuie de câteva zile, de dimineață parcă era și mai înverșunată împotriva mea. Apoi o discuție stupidă și, de altfel, nu foarte plăcută cu un prieten. Neplăcută poate pentru că de data aceasta eu nu am avut dreptate. După ce am terminat discuția, în cap mi-au roit jumătate de zi tot felul de întrebări. Cum de am ajuns la vârsta de 24 de ani să trăiesc deja cu regrete? Cum și de ce am ajuns să fiu nemulțumită ba de nasul meu prea mare, ba de ochii prea mici, ba de lipsa celor 5 kg pe care mi le doresc de mult timp? Mă întreb de ce am griji la vârsta când ar trebui să iubesc cu tot sufletul... Orice palmă peste față îmi deschide drumul către introspecție, către o nouă atitudine spre alte alegeri în viață. Ce înseamnă să fii nemulțumit de tine însuți! Încrederea în propriile puteri e foarte scăzută și ai mari șanse să devii o persoană fără atitudini, cuprinsă, măcinată de frustrări. Eu nu vreau să fiu așa. vreau să trăiesc viața așa cum este ea. Vreau s-o trăiesc așa cum sunt. Fie că sunt slabă sau grasă, am dreptul și vreau să fiu fericită. De fapt, ar trebui să fiu fericită că nu sunt oarbă, mută sau șchioapă, ori că nu sunt retardată mental. Frumusețea e un lucru relativ, trecător și foarte amăgitor.

           Regretele ne fac să fim suspicioși, fricoși, fără încredere, să stăm mereu cu privirea plecată, acordând întâietate altora poate mai puțin buni decât noi, dar ceva mai îngăduitori cu ei înșiși. Au rost oare regretele în viața noastră? Avem puterea de a schimba ceva? Nu știu. E posibil. Dar eu vreau să nu mai am regrete și frustrări. De azi sunt zâmbitoare, caldă și... realistă. De azi prioritate au lucrurile cu adevărat importante, lucrurile plăcute și momentele petrecute cu oameni dragi mie. Nu cred că niște sâni mai mari sau niște ochi mai verzi mi-ar aduce un surplus de fericire. Cu siguranță însă aș fi mai fericită dacă aș vedea-o pe mama fericită sau pe iubitul meu ținând de mână un copilaș. Într-o societate care promovează plasticul, sclipiciul și silicoanele prefer să fiu omul naiv, înapoiat, dar care este fericit după propriile reguli.

9 comentarii:

  1. e normal ca omul sa regrete astfel isi evaluiaza greselile; dar regretele care persista iti otravesc sufletul

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc din suflet pentru articol! M-am văzut în el ca în oglindă...Dacă sincer, aş prefera să trăiesc în alt secol poate avea să-mi fie mai uşor. Să nu mă gândesc la toate nimicurile ce se cred a fi valori...In secolul dietelor nu îmi văd loc...de aceea de azi sunt şi eu fericita!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. De fiecare dată cînd eu scriam un articol în care îmi exprimam dezamăgirea, frustrarea, regretul - tu m-ai încurajat.
    Atunci mă gîndeam cît de puternică eşti. Ştii să trăieşti, ştii să nu te plîngi ca mine pentru orice uşă închisă în nas, sau pentru orice lovitură, acum citesc articolul şi îmi dau seamă orice om puternic în suflet ascunde regrete, mici suferinţi, dezamăgiri.
    Oare este vreun leac? Sau ne impunem să nu mai avem regrete?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ludmila, din pacate cred ca toti oamenii au regrete si dureri. In general nu ma plang decat... tot mie. Azi m-am plans lumii pentru ca mi-am dat seama ca de fapt gresesc considerandu-ma inferioara altora. Invat sa ma accept asa cum sunt, cu defecte, dar si calitati. Sunt, ca si tine, un amestec de bun si rau, putere si slabiciune. Leacul cred ca e tot in noi. Suntem singurii in masura sa ne vindecam.

    RăspundețiȘtergere
  5. ...daca acceptam uitarea

    RăspundețiȘtergere
  6. Eclpsademart, regretele nu se inseamna intotdeauna evaluarea unor greseli sau uitarea in sine. Eu am regrete, pareri de rau ca nu pot fi altfel decat sunt. Si, da, regretele, frustrarile otravesc sufletul. Incep sa invat sa ma accept asa cum sunt.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pai ce prieteni mai sunt aceia care te provoaca la discutii stupide ???
    Daca ar fi dupa mine, i-as castra pe toti prietenii de genul asta :))). Nu trebuie sa se perpetueze asa ceva. :P

    RăspundețiȘtergere
  8. Sau esti/poti fi ceea ce vrei sa fii :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, Penozule, chiar asa... ce fel de prieteni sunt astia?! Stii tu mai multe decat lasi impresia...
    Marius, sigur ca pot fi cine-mi doresc. Perseverenta si ambitie.

    RăspundețiȘtergere